Şi erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi. Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu. Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet. Şi zicând: Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este regele iudeilor. Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai. Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. Şi toţi cunoscuţii Lui, şi femeile care Îl însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea. (Luca 23, 32-49)

Pericopa evanghelică de astăzi ne îndeamnă spre o adâncă şi temeinică reflecţie. Fiul lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos, a fost batjocorit, bătut, umilit, biciuit şi răstignit. Înfricoşător tablou!

Ne înspăimântăm doar ascultând aceste lucruri, dar să mai şi înduri toate acestea! Domnul Hristos Îşi pune viaţa Sa ca preţ de răscumpărare pentru noi şi pentru a noastră mântuire, iar Jertfa Sa a fost pentru lumea întreagă, pentru fiecare suflet din această lume.

De pe Cruce, Mântuitorul, cu braţele întinse şi cu palmele străpunse de cuie, cuprinde la pieptul Său pe toţi cei pe care i-a iubit, i-a învăţat, i-a înălţat şi i-a răscumpărat din robia păcatelor. Răstignit şi părăsit de toţi cei apropiaţi, Domnul Hristos nu a părăsit pe nimeni.

În această zi sfântă să ne rugăm, să lăcrimăm şi să ne cercetăm sufletele! Locul fiecăruia dintre noi este în biserică, la Denia Prohodului Domnului. De lângă Crucea Golgotei vom putea întrezări Lumina cea Sfântă a Învierii. (Pr. Dumitru Păduraru)