”Şi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi pe când se plimba Iisus prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii. Şi I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta, ca să le faci? Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu un cuvânt: răspundeţi-Mi şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi! Şi ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-aţi crezut în el? Iar de vom zice: De la oameni – se temeau de mulţime, căci toţi îl socoteau că Ioan era într-adevăr prooroc. Şi răspunzând, au zis lui Iisus: Nu ştim. Şi Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.” (Marcu 11, 27-33)
Părinţii din vechime spuneau: „Cine vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească”. Exista o nelinişte a celui doritor de cunoaştere şi de aici pleacă întrebările şi mai ales dorinţa de a găsi răspunsuri.
Nu aşa au stat lucrurile cu fariseii din pericopa evanghelică de astăzi. Ei au venit în faţa Domnului Iisus Hristos cu gândul ascuns de a-L prinde în cuvânt. Adresau întrebări meşteşugite şi doreau ca eventualele afirmaţii ale Mântuitorului să poată fi folosite ca şi capete de acuzare. Uitau că în faţa lor se afla Cel Care este izvorul înţelepciunii.
În loc să răspundă, Mântuitorul pune pe farisei să găsească un răspuns fără echivoc în legătură cu Ioan Botezătorul. Fariseii au evitat să răspundă direct, însă Domnul Hristos nu i-a lăsat în beznă, ci le-a arătat că lumina nu are nici un amestec cu întunericul.
El este Lumina lumii şi aduce răspunsuri. Lucrurile omeneşti trebuie să le cunoşti pentru a le iubi; lucrurile divine trebuie să le iubeşti pentru a le putea cunoaşte. (Pr. D. Păduraru)
