”Şi ziua era în templu şi învăţa, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor. Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte. Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paşti. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor. Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor. Şi ei s-au bucurat şi s-au învoit să-i dea bani. Şi el a primit şi căuta prilej să-L dea lor, fără ştirea mulţimii. Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile. Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm.” (Luca 21, 37-38 / 22, 1-8)
Înainte de pătimirile şi răstignirea Sa, Domnul Iisus Hristos a căutat un loc unde să poată mânca Paştile cu ucenicii Săi. La Cina cea de taină El a instituit jertfa euharistică, a oferit lumii întregi Sfântul Său Trup şi Sfântul Său Sânge.
Grija părintească a lui Dumnezeu este ca fiecare suflet din această lume să se învrednicească de mântuire. Prin Apostolii Săi se împarte tuturor şi tot prin ucenici lumea întreagă se împărtăşeşte de binecuvântarea Mântuitorului. Aceasta este grija Domnului Hristos!
În schimb, iudeii de atunci erau mai preocupaţi de cum să-L îndepărteze pe Fiul lui Dumnezeu. Au găsit pe Iuda Iscarioteanul care a fost dispus, pentru o anume sumă de bani, să-L vândă pe Mântuitorul. Perfid plan! Procedând astfel puteau să se disculpe.
Ceea ce a urmat ştim prea bine. În fiecare an, în Săptămâna Pătimirilor retrăim jertfa Golgotei şi apoi binecuvântarea Învierii. O vorbă înţeleaptă aşa spune: „Cel rău este ca şi cărbunele. Dacă nu te arde, măcar te înnegreşte”. (Pr. D. Păduraru)
