Domnul Iisus Hristos ne pune în faţa ochilor un izbitor contrast: grâul şi neghina. Grâul în urma măcinării devine făină, element principal al pâinii. Neghina este exact opusul, este nefolositoare şi are un gust amar.
Grâul hrăneşte şi întreţine viaţa, neghina este întreţinută artificial, ca exemplu a ceea ce nu trebuie să fim. Întâi a fost semănat grâul, apoi în miez de noapte, adică în lipsa luminii, s-a semănat şi neghina. Deşi cele două plante au nevoie de lumina soarelui pentru a creşte şi a se dezvolta, neghina este cea care a ocolit lumina.
În final, grâul este cinstit prin faptul că pâinea făcută din el ajunge un dar oferit lui Dumnezeu şi prin pogorârea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii devine Trupul Domnului Hristos. Neghina va arde în foc ca orice buruiană nefolositoare.
Priviţi câtă sobrietate şi smerenie are un fir de grâu; priviţi şi la florile frumos colorate ale neghinei. Un înţelept din vechime aşa spunea: „Frumuseţea este o scurtă tiranie”. (Pr. D. Păduraru)