”Şi ieşind ei din corabie, îndată L-au cunoscut. Şi străbăteau tot ţinutul acela şi au început să-I aducă pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El. Şi oriunde intra în sate sau în cetăţi sau în sătuleţe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El se vindecau. Şi s-au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor. Şi când vin din piaţă, dacă nu se spală, nu mănâncă; şi alte multe sunt pe care au primit să le ţină: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a vaselor de aramă şi a paturilor. Şi L-au întrebat pe El fariseii şi cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate? Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris: „Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine”. Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi”. (Marcu 6, 54-56 şi 7, 1-8)
Cei din partida fariseilor au acuzat pe Domnul Iisus Hristos că tolerează ucenicilor încălcarea datinilor. Apostolii au fost mustraţi deoarece au mâncat fără să-şi spele mâinile. Aici nu era vorba de o problemă de igienă, ci de mult mai mult.
Cine încălca poruncile trebuia să fie pedepsit. Cu autoritatea unui părinte, Domnul Hristos îi lămureşte că nu ceea ce intră în om îl spurcă, ci ceea ce iese din el. În legătură cu cinstirea lui Dumnezeu este important ca acest lucru să-l facem din profunzimea sufletului nostru.
Într-un alt context, Mântuitorul afirma: „nu tot cel care zice Doamne, Doamne va intra în împărăţia lui Dumnezeu”, ci doar aceia care împlinesc cuvintele şi poruncile lui Dumnezeu.
Formalismul rece şi exaltarile de moment năruie frumuseţea sufletului unui om. În schimb, inima plină de binecuvântarea rugăciunii şi de prezenţa Mântuitorului ne dă adevărata valoare a numelui de creştin. Să nu confundăm obiceiurile oamenilor cu sănătoasa Tradiţie a Bisericii. (Pr. D. Păduraru)
