Cei din preajma Domnului Iisus Hristos ascultau cuvintele Lui cu mult interes. Pe moment uitaseră de toate preocupările vieţii de zi cu zi. Erau mulţi, era spre seară, nu aveau ce să mănânce şi nu aveau de unde să-şi cumpere alimente.
Dumnezeu ştie limitele firii umane. El ştie cât putem şi ştie şi când nu mai putem. Dacă în Vechiul Testament, Dumnezeu a oferit mană pentru hrana poporului ieşit din robia egipteană, acum în mod excepţional Domnul Hristos i-a îndemnat pe ucenicii Săi să ofere hrană poporului.
Ucenicii au făcut un calcul sumar şi au realizat că era imposibil să adune suma de bani necesară cumpărării alimentelor. Modul în care Domnul Hristos a procedat nu i-a exclus pe ucenici de la rezolvarea situaţiei ce părea fără ieşire.
Cineva din mulţime a oferit câteva pâini şi câţiva peşti. Fiecare a contribuit la această minune: Domnul Hristos binecuvântarea, ucenicii buna rânduială, iar mulţimile – darurile. O credinţă puternică poate muta şi munţii din loc. (Pr. D. Păduraru)