”Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum. Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulţime? Şi Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Ei au răspuns: Şapte şi puţini peştişori. Şi poruncind mulţimii să şadă jos pe pământ, a luat cele şapte pâini şi peşti şi, mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de fărâmituri. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de copii şi de femei. După aceea a dat drumul mulţimilor, S-a suit în corabie şi S-a dus în ţinutul Magdala”. (Matei 15, 32-39)

Domnul Iisus Hristos a privit cu dragoste şi sensibilitate spre cei care-L urmau. A fost sensibil când a prefăcut apa în vin la nunta din Cana Galileii, atunci când a înviat pe fiica lui Iair sau pe Lazăr. Cu sensibilitate a privit la limitele firii umane şi astăzi când a înmulţit cele şapte pâini şi câţiva peşti.
În fapt, noi nu vorbim despre pâine şi peşti, ci despre ceea ce Dumnezeu ne oferă în dar. Cele primite din partea lui Dumnezeu nu sunt o răsplată, ci un prilej de binecuvântare. Sfintele Taine ne sunt oferite de Dumnezeu, nu se iau cu de la sine putere.
Şi pâinile înmulţite au fost oferite mulţimilor prin mâinile Sfinţilor Apostoli. La fel şi la Sfânta Liturghie darurile aduse la altar prin mâinile preoţilor, după pogorârea Sfântului Duh şi sfinţirea lor, tot de la Hristos Domnul, prin mâinile sfinţilor slujitori ajung la credincioşi.

Sfântul Grigorie de Nazianz ne spune: „Dumnezeu ne trimite darurile Sale cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim noi”. (Pr. Dumitru Păduraru)