”De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare. Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui. Că îi învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor. Şi coborându-Se El din munte, mulţimi multe au mers după El. Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Şi Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a curăţit lepra lui. Şi i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor”. (Matei 7, 24-29 şi 8, 1-4)
În înţelepciunea patristică se spune că cel mai lung drum este cel de la ureche la inimă. Domnul Iisus Hristos a rostit următoarele: „Tot cel ce aude cuvintele Mele şi le împlineşte se aseamănă bărbatului înţelept care şi-a zidit casa pe stâncă”.
Cuvintele acestea au fost rostite spre finalul Predicii de pe munte şi pot fi o concluzie a tot ceea ce Domnul Hristos a dorit să transmită mulţimilor. Dacă privim în jurul nostru vedem că sunt multe urechi dornice să asculte tot felul de lucruri nefolositoare, dar găsim puţine inimi dornice să ne îndemne la a lucra binele.
Să ne gândim că în fiecare zi se citeşte în biserici Sfânta Evanghelie, la fiecare slujbă se explică cuvintele Mântuitorului, se transmit la radio şi se scriu în ziare învăţăturile Domnului Hristos, şi cu toate acestea inimile ne rămân reci.
Neînţeleptul zideşte ce ştie, înţeleptul ştie ce zideşte! Spovedania sinceră este primul pas când începem să lucrăm casa în care va locui sufletul meu! (Pr. D. Păduraru)
