”Şi trecând, a văzut pe Levi al lui Alfeu, şezând la vamă, şi i-a zis: Urmează-Mi! Iar el, sculându-se, I-a urmat. Şi când şedea El în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Că erau mulţi şi-I urmau. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă şi bea Învăţătorul vostru cu vameşii şi păcătoşii? Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.” (Marcu 2, 14-17)

Fariseii şi cărturarii se întrebau cu sarcasm: De ce Domnul Iisus Hristos stătea la masă cu vameşii şi cu păcătoşii? În mintea lor se cuibăriseră cuvintele zicalei: Cine se aseamănă, se adună. Dacă stătea la masă împreună cu păcătoşii înseamnă că aveau ceva în comun.
Acuzatorii nu au înţeles că în Fiul lui Dumnezeu nu este păcat. El este asemenea nouă, însă este lipsit de păcate. Într-un alt context, Mântuitorul avea să-i întrebe: „Cine Mă va vădi pe Mine de păcat”?
Acestor acuzaţii, Mântuitorul le-a răspuns cu dragostea Sa de părinte şi cu înţelepciunea-i divină. Deoarece fariseii şi cărturarii se considerau drepţi, Domnul Hristos le arată că dincolo de faptele Legii vechi stă dragostea pentru Dumnezeu şi pentru semeni. Dragostea lui Dumnezeu nu are margini!
Nu este o contradicţie între cele spuse şi cele săvârşite, ci toate s-au făcut datorită dragostei pe care Dumnezeu o are pentru făptura Sa. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Dragostea este bucuria de a face şi altora bucurie“. (Pr. Dumitru Păduraru)