”Iar când veţi vedea urâciunea pustiirii, stând unde nu se cuvine – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi, Şi cel de pe acoperiş să nu se coboare în casă, nici să intre ca să-şi ia ceva din casa sa, Şi cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă îndărăt, ca să-şi ia haina. Dar vai celor ce vor avea în pântece şi celor ce vor alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna. Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până acum, de la începutul făpturii, pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi. Şi de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi, pe care i-a ales, a scurtat acele zile. Şi atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aci este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi. Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi. Dar voi luaţi seama. Iată dinainte v-am spus vouă toate.” (Marcu 13, 14-23)

Domnul Iisus Hristos a vorbit despre dărâmarea templului din Ierusalim, dar şi despre construirea unui templul nou, zidit în sufletul fiecărui creştin. Mântuitorul a spus că va veni o vreme de încercare a credinţei şi a celor credincioşi. Asupra noastră se vor abate necazuri şi greutăţi şi vom fi asaltaţi de tot felul de învăţături ale falşilor Mesia.

Poate celor de atunci le-a fost greu să-şi imagineze că toate acestea se vor adeveri, însă noi cei de astăzi avem sub ochii noştri împlinirea celor profeţite de Hristos Domnul. Putem spune că vremurile acelea încă nu au venit, dar parcă le şi trăim. Am ajuns la „nu încă“ sau conturăm un „parcă ar fi“?

Războaie, crime, nedreptate, violenţă, minciună, imoralitate. Parcă lumea s-a ridicat împotriva lumii şi omul împotriva omului. Binele a devenit povară, iar răul o amăgire strălucitoare. În jurul nostru se dărâmă vremelnice temple. Doar în tainica biserică a sufletului fiecăruia dintre noi va sălăşlui milostivirea divină. (Pr. Dumitru Păduraru)