”Zis-a Lui cineva din mulţime: Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea. Iar El i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi? Şi a zis către ei: Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale. Şi a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici jitniţă, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Deci dacă nu puteţi să faceţi nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiţi de celelalte? Priviţi la crini cum cresc: Nu torc, nici nu ţes. Şi zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba care este azi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor! Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi. Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea; căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Luca 12, 13-15/ 22-31)
Domnul Iisus Hristos ne îndeamnă să căutăm, înainte de toate, Împărăţia lui Dumnezeu. Există între toate lucrurile urgente ceva mai important – mântuirea sufletului nostru şi moştenirea Împărăţiei divine. La moştenire poţi fi îndreptăţit în virtutea legăturii de sânge cu cel ce-ţi oferă ceva, dar poţi fi moştenitor şi prin dorinţa expresă a celui ce este proprietarul moştenirii.
Dacă vorbim de Împărăţia lui Dumnezeu, noi putem deveni moştenitori. Prin faptul că suntem urmaşi ai Domnului Hristos şi lucrăm cele ale lui Dumnezeu, devenim, prin milostivirea Sa divină, autentici moştenitori. De obicei, când vorbim de moştenire şi moştenitori, noi ne gândim doar la bunurile mobile şi imobile.
Însă prin cuvintele Evangheliei de astăzi, ni se oferă o mai largă perspectivă a principiului amintit. Să ne simţim onoraţi că Dumnezeu ne-a făcut moştenitorii Săi. Într-o zi vom fi întrebaţi: fiilor, unde vă este moştenirea? Unde şi cum aţi risipit-o? Şi atunci, oare ce vom răspunde? (Pr. D. Păduraru)
