”Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic; nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam, şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare? Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci, că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă”. (Ioan 11, 47-57)
Evanghelia de astăzi ne mărturiseşte despre confuzia conducătorilor iudei în legătură cu persoana Domnului Iisus Hristos. Fiecare se străduia să aducă dovezi despre faptul că Mântuitorul era un nelegiuit care trebuia îndepărtat.
Afirmau că este mai bine să moară acest obscur învăţător decât să piară un neam întreg. Ei nu vedeau cu ochi buni faptul că mulţi oameni urmau pe Mântuitorul şi credeau în învăţăturile Lui. Atitudini şi păreri asemănătoare putem auzi şi astăzi.
Fariseii zilelor noastre privesc spre urmaşii devotaţi ai Mântuitorului cu superioritate. În mintea lor, să fii creştin înseamnă un înapoiat, a nu fi la curent cu descoperirile ştiinţei şi ale tehnicii. Şi-ar dori să nu mai ştim de Domnul Hristos şi de învăţăturile Sale, să uităm Evanghelia şi să nu mai ştim de morală.
Cei amintiţi se simt deranjaţi de construcţia unei biserici, de prezenţa unei icoane sau de semnul Sfintei Cruci. O vorbă înţeleaptă aşa spune: Unde lumina este mai puternică, acolo şi umbrele sunt mai mari! (Pr. Dumitru Păduraru)
