Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. S-a zis iarăşi: „Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter. (Matei 5, 27-320

În Predica de pe munte, Domnul Iisus Hristos a învățat mulțimile despre gravitatea păcatului desfrânării, adică al infidelității dintre soți. Din cauza desfrânării, multe inimi sunt rănite, multe familii distruse și suflete deznădăjduite.

Cea mai mare suferință o trăiești atunci când îți vezi dragostea înșelată, sentimentele trădate și încrederea umilită. Când ți-ai înșelat soțul sau soția, primul înșelat este chiar cel infidel. Dacă dai dovadă de nestatornicie, uiți ceea ce ai jurat și lași frâu liber instinctelor.

Dragostea nu este o toană de moment, ci un examen de maturitate; nu este doar o atracție temporară, ci taina inimilor și a sentimentelor de durată. E ușor a te însura, dar e greu a întemeia o familie. Căsnicia se clădește având ca bază indestructibilă dragostea dintre soți.

Să nu uitați de dragostea ce v-a unit, de prima întâlnire, de prima strângere de mână și de primul sărut. Părintele Paisie Olaru ne spunea: „Cu ajutorul lui Dumnezeu să duceți până la capăt crucea căsătoriei”.