“În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii, Spunând: Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: „Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”. Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă, Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”. (Matei 3, 11)
Pericopa evanghelică de astăzi ne aduce o mărturie despre activitatea Sfântului Ioan Botezătorul. Cuvintele sale aveau ca scop trezirea conştiinţelor. Misiunea Sfântului Ioan a fost pregătitoare pentru activitatea Domnului Iisus Hristos.
Predica lui Ioan se adresa celor care ştiau că timpul mântuirii s-a apropiat. Din nord, din Galileea, până în sud, în Iudeea, fiecare om era în aşteptarea lui Mesia. Povara păcatelor şi robia sufletelor trebuiau să fie înlăturate de un Mântuitor.
Din acest motiv mulţi l-au urmat pe Ioan Botezătorul şi au ascultat de poveţele sale. El le-a arătat celor de atunci că mai presus de botezul său spre pocăinţă, cu apă, este botezul Domnului Hristos, cu Duh Sfânt şi cu foc.
Fiecare urmaş al Domnului Iisus Hristos a primit acest botez şi astfel, înveşmântaţi în haina luminoasă a binecuvântării divine, ne petrecem fiecare zi a vieţii. De altfel fiecare dintre noi purtăm în suflet taina Betleemului, nădejdea Iordanului şi lumina Golgotei. (Pr. Dumitru Păduraru)
