”Deci fariseii ziceau între ei: Vedeţi că nimic nu folosiţi! Iată, lumea s-a dus după El. Şi erau nişte elini din cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare. Deci aceştia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: Doamne, voim să vedem pe Iisus. Filip a venit şi i-a spus la Andrei, şi Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus. Iar Iisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului. Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice? Părinte, izbăveşte-Mă, de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta. Părinte, preaslăveşte-Ţi numele! Atunci a venit glas din cer: Şi L-am preaslăvit şi iarăşi Îl voi preaslăvi. Iar mulţimea care sta şi auzea zicea: A fost tunet! Alţii ziceau: Înger I-a vorbit! Iisus a răspuns şi a zis: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine. Iar aceasta zicea, arătând cu ce moarte avea să moară. I-a răspuns deci mulţimea: Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; şi cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acesta, Fiul Omului? Deci le-a zis Iisus: Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei”. (Ioan 12, 19-36)

În cuvintele Domnului Iisus Hristos descoperim o undă de tristeţe. Privea spre ucenicii Săi şi în ei întrezărea frica şi lepădarea. A ştiut de josnicul plan al trădării lui Iuda; privea mulţimile entuziasmate şi ştia că probabil aceiaşi oameni vor cere răstignirea Sa.
Nu-i înţelegea pe conducătorii iudei şi nici răutatea lor nemărginită. Aceştia nu credeau în El şi doreau ca nici alţii să nu creadă. Răstălmăceau cuvintele Mântuitorului şi se foloseau de minciuni pentru a-L discredita. Cu tristeţe au constatat că, în ciuda interdicţiilor şi a presiunilor pe care ei le exercitau, oamenii Îl urmau pe Domnul Hristos.
Faptele săvârşite de El şi cuvintele Sale erau cele care mărturiseau despre Sine. Toţi păstrau în inimi cuvintele profunde rostite de Fiul lui Dumnezeu. Nimeni nu mai vorbise ca El! Cuvintele Sale aveau o putere aparte, îţi încălzeau inima şi-ţi schimbau viaţa.
Sfântul Ioan de Kronstadt spunea: „Dumnezeu S-a făcut totul pentru tine, aşa că fă-te şi tu totul pentru El!“. (Pr. Dumitru Păduraru)