”Şi coborând împreună cu ei, a stat în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi. Şi El, ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot aşa făceau proorocilor părinţii lor.” (Luca 6, 17-23)
În „predica de pe munte”, Domnul Iisus Hristos ne-a învăţat cum trebuie să ne ducem această viaţă pentru a deveni fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai împărăţiei Sale. Dacă privim la înaintaşii noştri, vedem că mulţi şi-au dedicat viaţa Domnului Hristos. Ei au devenit fericiţi aflându-se în mijlocul unui ocean de falsă fericire.
Un astfel de exemplu este şi Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei. Sfântul Nicolae este un exemplu de bunătate şi dăruire. Şi-a dedicat viaţa slujirii lui Dumnezeu şi semenilor săi. El este cel care în numele Domnului Hristos oferă copiilor daruri spre bună creştere, tinerilor curaj în dobândirea virtuţilor creştine, iar bătrânilor daruri de înţelepciune.
Este obiceiul ca în această zi să primim şi să oferim mici daruri. Mai important decât ce am găsit în cizmuliţe este ceea ce a rămas în inima fiecăruia dintre noi. Astăzi aşa să ne rugăm: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te Bunului Dumnezeu să ne dăruiască fericirea veşniciei. (Pr. D. Păduraru)
