”Şi când ieşea El în drum, alergând la El unul şi îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu. Ştii poruncile: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el I-a zis: Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii. Şi Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra bogaţii în împărăţia lui Dumnezeu! Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu”. (Marcu 10, 17-25)
Ascultând discuţia dintre tânărul cel bogat şi Domnul Iisus Hristos realizăm că dialogul a fost unul duhovnicesc. Tânărul nu a venit să-I ceară Domnului Hristos să-i redea sănătatea, nici nu a cerut un loc în Împărăţia Sa, ci în mod surprinzător a cerut altceva. A întrebat ce să facă pentru a moşteni viaţa cea de veci.
Ne-a intrat la suflet tânărul pentru că a venit cu o astfel de cerere şi pentru că avea astfel de preocupări. Cererea sa este puţin atipică pentru cei tineri. Dacă vorbim cu tinerii de astăzi, putem vedea că ei sunt mai preocupaţi de procurarea unor bunuri, de dobândirea unor obiecte de îmbrăcăminte care pentru ei au o anume importanţă. Poate sunt mai puţin interesaţi de viaţa veşnică.
Tinereţea este vârsta care îţi dă o oarecare exuberanţă. Eşti foarte tentat să „trăieşti clipa”, chiar dacă acest lucru este dăunător şi distructiv. Când ai preocupări pentru viaţa veşnică înseamnă că îţi depăşeşti vârsta biologică şi priveşti viaţa în mod responsabil. (Pr. D. Păduraru)
