Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea. (Matei 21, 23-27)
***
Parcă şi pe buzele noastre stă întrebarea: cu ce putere, cu ce autoritate ne cere Domnul Iisus Hristos să postim, să ne rugăm, să ne îngrijim de suflet? El pune ordine divină într-o aparentă ordine dezordonată a acestei lumi.
În loc de o eternă flecăreală şi o degradantă bârfă, El ne îndeamnă la rugăciune. În loc de exagerată satisfacţie a pântecului, El ne îndeamnă la post. În loc de exacerbata grijă faţă de propria imagine, El ne atrage atenţia la cele trebuitoare sufletului.
Pentru că suntem în post să înţelegem rostul postului. Domnul Hristos ne spune: „demonii nu ies decât cu post şi cu rugăciune“. Înmulţind rugăciunea găsim rostul postului; postind, aflăm sprijin şi răspuns la rugăciunile noastre.
În post ne regăsim energiile spirituale de care avem nevoie pentru a lupta cu scăderile, neîmplinirile şi păcatele acestei vieţi. Astfel se construieşte în inima fiecărui creştin sălaşul păcii şi al bucuriei divine. El ne-a poruncit, noi să ducem la împlinire cele poruncite! (Pr. Dumitru Păduraru)
