”Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace”. (Luca 7, 36-50)
Cei cu preocupări negustoreşti pot ajunge la concluzia că s-a făcut o mare risipă atunci când mirul de nard a fost folosit pentru ungerea picioarelor Domnului Iisus Hristos. Alţii din motive morale pot afirma că nu este indicat ca Domnul Hristos să intre în casa unui fariseu.
Adăugăm şi gândul tainic al fariseului – dacă Cel din faţa sa era un adevărat prooroc, ar fi ştiut cine este în preajma Sa. Simon fariseul a judecat cu maximă asprime, femeia păcătoasă îşi plângea păcatele, iar Fiul lui Dumnezeu a adus mângâiere şi unuia, şi altuia. Fariseul şi-a oferit ospitalitatea, ea şi-a oferit sufletul însetat de iertare.
Mântuitorul a iertat păcatele celei păcătoase, deoarece a apreciat pocăinţa, smerenia şi credinţa femeii. Chiar subliniază: „credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace”. Sfântul Maxim Mărturisitorul aşa ne învaţă: „întrucât este iubire, Dumnezeirea se mişcă; deoarece este iubită, Dumnezeirea mişcă spre Sine toate lucrurile care sunt capabile de dragoste”. (Pr. D. Păduraru)
