”Şi după ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum. Iar sluga unui sutaş, care era la el în cinste, fiind bolnavă era să moară. Şi auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe sluga lui. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta, Căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga. Iar Iisus mergea cu ei. Şi nefiind El acum departe de casă, a trimis la El prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Căci şi eu sunt om pus sub stăpânire, având sub mine ostaşi, şi zic acestuia: Du-te, şi se duce, şi altuia: Vino, şi vine, şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el şi, întorcându-Se, a zis mulţimii care venea după El: Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credinţă; Şi întorcându-se cei trimişi acasă, au găsit sluga sănătoasă”. (Luca 7, 1-10)
Cuceritorii au mod arogant de a-i privi pe cei cuceriţi. Însă au fost şi excepţii. Unii soldaţi sau ofiţeri din armata romană i-au simpatizat pe iudei şi s-au interesat de principiile morale după care aceştia îşi croiau viaţa. Au fost şi romani care L-au urmat pe Domnul Iisus Hristos şi I-au ascultat cu interes învăţăturile.
Un astfel de roman, un sutaş, s-a dovedit a fi un suflet mare. Acest sutaş era apreciat de cei din Capernaum deoarece a zidit sinagoga de acolo. Servitorul acestuia s-a îmbolnăvit grav. Pentru faptul că L-a rugat pe Domnul Hristos să-i vindece sluga, acest sutaş a stârnit admiraţia tuturor. Mai mult, el a trimis vorbă Mântuitorului să nu se mai ostenească până la casa sa; era suficient doar un cuvânt, un ordin.
El vedea credinţa milităreşte, pe baza ordinului. Domnul Hristos l-a dat ca exemplu, spunând: „Nici în Israel n-am aflat atâta credinţă”. Sutaşul ne-a arătat că în inima sa a rodit porunca divină a iubirii şi a respectului pentru celălalt. (Pr. D. Păduraru)
