”Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul? Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul? Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el”. (Matei 23, 13-22)

Cele „8 vaiuri“ amintite în pericopa evanghelică de astăzi sunt cuvintele de mustrare adresate de către Domnul Iisus Hristos fariseilor şi cărturarilor de acum două mii de ani.  Domnul Hristos nu a mustrat pe toţi cărturarii şi fariseii, ci doar pe cei făţarnici. Cu siguranţă au fost şi din cei care erau aşa cum le-o cerea statutul.

Mântuitorul i-a mustrat doar pe cei care mimau evlavia şi credinţa; ei urmăreau doar slava omenească şi aprecierea celor din jur.

Faptele exterioare şi formalismul religios golesc credinţa de conţinut şi de încărcătura duhovnicească. Să nu trăim cu impresia că doar acum două milenii erau farisei şi cărturari făţarnici.

Dacă privim în jurul nostru, găsim nenumărate exemple. E drept, ceva s-a schimbat! Fariseii făţarnici de astăzi sunt mai stilaţi, au gulere scrobite şi limbaj elevat. Plâng pe umărul celui care plăteşte mai bine şi luptă pentru orice cauză, indiferent de consecinţe.

Oare fariseii au inimă, oare au conştiinţă? (Pr. Dumitru Păduraru)