”Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o ţară îndepărtată, ca să-şi ia domnie şi să se întoarcă. Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine şi a zis către ele: Neguţătoriţi cu ele până ce voi veni! Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie în urma lui, zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste noi. Şi când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea, cărora le dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguţătorit. Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câştig zece mine. Şi i-a zis stăpânul: Bine slugă bună, fiindcă întru puţin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăţi. Şi a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine. Iar el a zis şi acesteia: Să ai şi tu stăpânire peste cinci cetăţi. A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ştergar, Că mă temeam de tine, pentru că eşti om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce n-ai semănat. Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai ştiut că sunt om aspru: iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat; Pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbătorilor de bani? Şi eu, venind, l-aş fi luat cu dobândă. Şi a zis celor ce stăteau de faţă: Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine. Şi ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine. Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea. Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.” (Luca 19, 12-28)

Cele mărturisite de pericopa evanghelică de astăzi au avut loc după ce Domnul Iisus Hristos s-a întâlnit cu vameşul Zaheu. Vameşul Zaheu cel urât, pentru abuzurile pe care le făcea, se ridicase fără să se înalţe. Mântuitorul s-a oprit şi i-a spus că va intra în casa lui şi va prânzi la masă împreună cu el.

Domnul Hristos i-a oferit ocazia de a se înălţa cu adevărat. Zaheu şi-a schimbat viaţa şi a înapoiat tot ceea ce luase în mod necinstit. El era asemeni celor ce au înmulţit minele primite de la stăpân. Nu a fost un trândav, ci a lucrat şi a avut de unde să ofere şi lui Dumnezeu, dar şi oamenilor.

Minele au fost oferite pentru a le înmulţi, aşa cum şi noi trebuie să înmulţim talanţii credinţei, ai faptelor bune şi ai recunoştinţei. Dacă lucrăm, ne putem înălţa, dacă trândăvim, ne atragem osânda şi pedeapsa lui Dumnezeu. Sfântul Grigorie de Nazianz aşa ne învaţă: „un lucru mic este un lucru mic. Dar credinţa din lucrurile mici este un lucru mare”. (Pr. D. Păduraru)