”Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau. Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile. Le-a spus lor şi o pildă: Nimeni, rupând petic de la haină nouă, nu-l pune la haină veche, altfel rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potriveşte la cea veche. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra. Şi nimeni, bând vin vechi, nu voieşte de cel nou, căci zice: E mai bun cel vechi”. (Luca 5, 33-39)

Prin fragmentul evanghelic de astăzi suntem îndemnaţi să luăm aminte la pescuirea minunată, la vindecarea unui lepros şi a unui paralitic, apoi la chemarea lui Levi vameşul, iar la sfârşitul capitolului ne sunt adresate câteva cuvinte despre post.
Descoperim cum se plinesc cele vechi şi cum se înveşnicesc cele noi. Cine mai pescuise în mijlocul zilei în apele cele limpezi ale lacului Ghenizaret, şi totuşi Apostolii cei ascultători au prins peşte atât de mult încât se rupeau mrejele. Apoi, niciodată nu mai fusese vindecat un lepros şi totuşi Domnul Hristos întinde mâna Sa unui astfel de bolnav şi-l face sănătos.
Se întrebau cei de atunci de ce ucenicii Domnului Hristos nu posteau, iar cei ai lui Ioan Botezătorul posteau des? Mântuitorul le explică: „Va veni o vreme când Mirele se va lua de la ei şi atunci vor posti”. Domnul Hristos este Cel ce vindecă, Cel ce plineşte şi Cel ce mântuieşte! (Pr. D. Păduraru)