”Şi după aceea Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El; şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, Şi Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor.” Luca 8, 1-3
Pericopa evanghelică de astăzi ne atrage atenţia asupra a două aspecte definitorii pentru viaţa şi activitatea Domnului Iisus Hristos. Ne este amintit faptul că Mântuitorul propovăduia şi binevestea Împărăţia lui Dumnezeu prin cetăţi şi prin sate.
Folosind două cuvinte distincte – a propovădui şi a binevesti, Evanghelistul Luca ne spune cum era perceput Hristos şi învăţătura Sa. Mulţi au gândit că El este un prooroc sau un învăţat iudeu. Însă după ce ascultau cuvintele Sale, treceau la o altă etapă, se simţeau destinatarii binevestirii. Nu mai erau ascultători de conjunctură, ci erau în centrul atenţiei divine. Cuvintele Mântuitorului aveau o forţă deosebită, schimbau mentalităţi şi obiceiuri.
Sfântul Maxim Mărturisitorul aşa ne învaţă: „Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereşte; cel ce se smereşte, se îmblânzeşte; cel blând păzeşte poruncile; cel ce păzeşte poruncile se luminează; cel luminat se împărtăşeşte de tainele Cuvântului dumnezeiesc”. (Pr. D. Păduraru)
