”Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă. Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre mare şi mulţime multă din Galileea şi din Iudeea L-a urmat. Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El. Şi a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulţimea; Fiindcă vindecase pe mulţi, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toţi câţi erau bolnavi. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă”. (Marcu 3, 6-12)
Cele mărturisite în fragmentul biblic de astăzi au avut loc la începutul activităţii Domnului Iisus Hristos. Încă nu-Şi alesese toţi ucenicii şi nici nu era foarte cunoscut între iudei. Popularitatea Sa a crescut şi a ajuns să fie căutat de mulţi oameni.
Cei mai mulţi, bolnavi, demonizaţi sau neputincioşi, doreau ca măcar să se atinga de El. Altii, puţini la număr, dar cu mare influenţă, farisei şi irodiani, au ţinut un sfat de taină pentru a-L prinde pe Mântuitorul. În ochii lor Domnul Hristos era prea incomod, iar cuvintele Sale aveau o influenţă nefastă asupra mulţimilor.
Evanghelia de astăzi ne mai aminteşte şi de demoni. Aceştia când Îl vedeau pe Mântuitorul cădeau înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu“. Domnul Hristos i-a mustrat, deoarece nu dorea „ca să-L facă ei cunoscut“.
Fiul lui Dumnezeu trebuia să fie cunoscut prin cuvintele şi prin faptele Sale. Sfântul Ioan Damaschin aşa ne învaţă: „Răul este lipsa binelui, aşa cum întunericul este lipsa luminii“. (Pr. Dumitru Păduraru)
