”Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn.Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.” (Matei 25, 1-13)
Ne putem întreba de ce a fost atât de categorică respingerea fecioarelor neînţelepte. Nebune nu erau cu siguranţă! Dacă ar fi fost alienate mintal nu şi-ar fi pus problema terminării untdelemnului.
Domnul Iisus Hristos, când a rostit această parabolă, i-a avut în vedere pe oamenii religioşi, pe cei care ştiau ce este rugăciunea şi care este rostul privegherii. A atras atenţia asupra faptului că nu toţi cei care zic „Doamne, Doamne“ vor intra automat în Împărăţia cerurilor. De pregătit pentru venirea Mirelui s-au pregătit toate. Ceea ce le-a separat a fost puterea şi disponibilitatea de a priveghea.
Oare noi Îl mai aşteptăm cu emoţie şi cu interes pe Domnul Hristos? În multe case de mult timp nu mai arde candela credinţei. Ne-am risipit arginţii pe tot felul de fantasme, însă de un dram de untdelemn nu am mai găsit nici un bănuţ. Ne ducem viaţa tot în întuneric şi tot bătând pe la porţile negustorilor.
Mirele-Hristos nu vine când vrem noi, ci când crede El că a sosit timpul. (Pr. Dumitru Păduraru)
