Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. (Marcu 8, 34-38)

***

Domnul Iisus Hristos ne spune părinteşte: „Cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri“.

Cei cu preocupări duhovniceşti se pot întreba: cum ne putem ruşina de Domnul Hristos şi de învăţăturile Sale? Prin nepăsare, adică suntem impasibili la jertfa, răstignirea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu. Prin ignoranţă, adică nu vedem nici o legătură între viaţa noastră şi cea a Mântuitorului.

Prin necredinţă sau prin falsa credinţă, adică prin răstălmăcirea unor cuvinte şi învăţături divine. Prin neimplicare – afirmăm că suntem prea ocupaţi pentru a putea da o mână de ajutor atunci când ni se cere acest lucru. Prin lipsa de seriozitate – privim spre numele lui Dumnezeu şi spre principiile Sale morale ca spre ceva banal.

Toate acestea ne îndepărtează de Tatăl ceresc. Pentru a ne apropia de El avem nevoie de credinţă şi de modelul Iisus Hristos. (Pr. Dumitru Păduraru)