”Şi apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei şi, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? Iisus i-a răspuns că întâia este: „Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”. Şi: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta”. Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. Şi I-a zis cărturarul: Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El. Şi a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Şi învăţând Iisus în templu, grăia zicând: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Însuşi David a zis întru Duhul Sfânt: „Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale”. Deci însuşi David Îl numeşte pe El Domn; de unde dar este fiul lui? Şi mulţimea cea multă Îl asculta cu bucurie”. (Marcu 12, 28-37)
Cărturarii erau oameni cu o pregătire superioară, iar cuvântul lor, autoritate. Despre un astfel de cărturar ne aminteşte astăzi pericopa evanghelică. Din dialogul acestuia cu Mântuitorul înţelegem că el putea gândi mai nuanţat.
Chiar Domnul Hristos l-a apreciat şi l-a încurajat spunându-i: „nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu“. Mai trebuia să înţeleagă că Dumnezeu este şi dincolo de percepţia intelectuală.
Cunoaşterea şi mărturisirea lui Dumnezeu se completează şi se întregesc reciproc. Când Îl cunoaştem, dobândim şi puterea de a-L mărturisi. Când Îl mărturisim, Dumnezeu ne luminează mintea pentru a-L cunoaşte ca Tată ceresc.
Cine are credinţă puternică în Învierea lui Iisus Hristos este preocupat de suflet şi de viaţa duhovnicească, nu este departe de Împărăţia lui Dumnezeu. Mai este nevoie de milostivirea Tatălui ceresc.
Sfântul Vasile cel Mare aşa ne învaţă: „Nu datorită faptelor tale de dreptate ai cunoscut pe Dumnezeu, ci Dumnezeu te-a cunoscut datorită bunătăţii Lui“. (Pr. Dumitru Păduraru)
