“Şi El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea. Dar mai lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă. Oricine-şi lasă femeia sa şi ia pe alta săvârşeşte adulter; şi cel ce ia pe cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter. Şi a zis către ucenicii Săi: Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceştia mici. Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l”. Luca 16, 15-18 / 17, 1-4

Pericopa evanghelică de astăzi este continuarea parabolei despre iconomul cel necredincios. Când Domnul Iisus Hristos a rostit această pildă, El a fost luat în derâdere de către farisei.

Replica Domnului Hristos a fost una părintească şi le-a arătat acestora unde greşeau. Se străduiau să pară drepţi înaintea oamenilor, însă în realitate mândria îi îndepărta de Dumnezeu. Nu mai respectau legile sau le denaturau în mod voit înţelesul.

Pentru acest lucru Domnul Hristos atenţionează pe ucenici asupra smintelilor şi prilejurilor de păcătuire. Acestea vin în viaţa omului, însă trebuie să ne ţinem departe de cei care vor să ne convingă că binele este rău şi răul este bine, că păcatul este virtute şi virtutea un păcat.

Vai de cei care vorbesc despre Dumnezeu fără să-L simtă, vai de cei care postesc fără să ştie de rostul postului. Vai de cei care vor să înveţe şi pe alţii ceea ce nici ei nu ştiu. Sfântul Vasile cel Mare aşa ne învaţă: „Când ai căzut în păcat, ridică-te prin căinţă!“ (Pr. Dumitru Păduraru)