”Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă spre mărturie. Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde; Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.” Luca 21, 12-19
Cuvintele Domnului Iisus Hristos sunt pentru îmbărbătarea ucencilor şi a urmaşilor Lui. Urmarea Mântuitorului nu se face doar declarativ, ci este nevoie de o puternică mărturisire a credinţei în Domnul Hristos.
Învăţăturile lăsate de Fiul lui Dumnezeu sunt cele care ne oferă pacea, ne aduc dragostea pentru Dumnezeu şi pentru semeni şi ne duc spre veşnicia lui Dumnezeu. Pe toate acestea un creştin nu le poate dobândi uşor.
Dacă dorim să ne bucurăm de pace, trebuie să învingem în acel război nevăzut dus în sufletul şi în inima fiecăruia dintre noi. Pentru a ajunge la iubirea de Dumnezeu este necesar să depăşim egoismul şi autosuficienţa.
Nu ne putem bucura de veşnicie dacă nu trecem prin asprul examen al Golgotei. Este asemeni bucuriei pe care o are o mamă după ce a născut un prunc. Bucuria unirii cu Dumnezeu este fructul smereniei şi al răbdării.
Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Pe cel care se bucură în Domnul, nici un necaz nu-l va scoate din bucuria lui”. (Pr. D. Păduraru)
