”Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat? Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. Şi Petru, răspunzând, I-a zis: Lămureşte-ne nouă pilda aceasta. El a zis: Acum şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om. Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului”. (Matei 15, 12-22)

Pericopa evanghelică de astăzi redă continuarea unei discuţii începute între Domnul Iisus Hristos cu fariseii de atunci. Aceştia s-au scandalizat la auzul cuvintele: „Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurca pe om”.
Domnul Hristos a mers în profunzimea lucrurilor şi le arată că ceea ce iese din gura omului pleacă din inimă, dinlăuntrul lui. Ceea ce spurcă pe om sunt gândurile rele, gândurile de ucidere, de desfrânare, gânduri ce te îndeamnă la defăimari, bârfiri şi discreditări. Acestea toate spurcă pe om, fiindcă pleacă din inima sa.
Spălatul mâinilor aduce o curăţire exterioară, însă mai importantă este curăţia inimii şi a gândurilor. Nu bârfa ne înalţă, ci vorba bună şi înţeleaptă. În inima noastră ce vom descoperi? Gânduri rele, pizmă, orgolii, egoism? Oare cu acestea vrem să mergem în faţa lui Dumnezeu?

Omul a fost creat pentru a fi bun şi spre a lucra binele. Binele este cartea de identitate a fiecărui creştin. (Pr. D. Păduraru)