După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut. (Ioan 5, 1-4)

În faţa Domnului Iisus Hristos vin şi aşteaptă mângâiere toţi cei care suferă de boli trupeşti sau sufleteşti, toţi cei care nu văd sau nu mai pot vedea, vin toţi cei care au sufletele şi inimile uscate. E o mare aglomeraţie la această scăldătoare a milostivirii lui Dumnezeu.

Şi toţi aşteptăm un gest de mângâiere, cu toţii suntem în aşteptarea divinului înger. Am putea spune că este o competiţie – cine va ajunge primul, acela va fi şi izbăvit. Oare putem crede că Bunul Dumnezeu nu ne vede lacrimile şi suferinţele?

Să fim încredinţaţi că singura competiţie în această viaţă, din punct de vedere duhovnicesc, este fuga de păcate şi alergarea spre limanul cel ne înviforat. Domnul Hristos ne mângâie cu bunătatea Sa, ne încurajează cu privirea Sa, ne vindecă cu binecuvântarea Sa.

În cele câteva zile care au mai rămas din acest post, să ne cercetăm viaţa şi conştiinţele. Acum 2000 de ani la Vitezda mulţi aşteptau un înger din cer; acum nu mai aşteptăm tulburarea apei, ci mângâierea Tatălui ceresc. (Pr. Dumitru Păduraru)