În seara semifinalei ediţiei naţionale a Eurovisionului părea că nu doar toată Baia Mare ci că Maramureşul întreg s-a adunat la Sala Sporturilor din oraş. La show erau prezenţi bătrâni, copii, adulţi şi adolescenţi, până şi vreo doi oameni în cărucioare cu rotile au dorit să nu rateze momentul. Membrii juriului, în special Randi, Cezar Ouatu şi Zoli Toth au dat autografe până i-a durut mâna şi au fost nevoiţi să zâmbească în sute de poze.
Inspirându-se de foarte popularul show Vocea României, Eurovisionul a fost mult mai vioi şi mai interactiv anul acesta. “Juraţii” au fost aşezaţi pe scaune înalte de un roşu aprins (fix ca cele de la Vocea României), vizibile din orice colţ al sălii şi, spre deosebire de alţi ani când profesioniştii formau un juriu foarte discret, de data aceasta au trebuit şi ei să se “dea în spectacol”.
Membrii juriului au intrat în dialog cu fiecare concurent explicându-i ce a mers şi ce nu a mers din punctul lor de vedere. Juriul trebuia să aprecieze calitatea compoziţiei (cu asta se ocupa Horia Moculescu), calitatea vocii (“specialist” a fost desemnat Cezar Ouatu), mesajul transmis (cea care trebuia să urmărească ce vrea să “spună” fiecare piesă era regizorul muzical Alexandra Cepraga), în timp ce Zoli Toth şi Randi au trebuit să fie atenţi la valoarea showului şi la cât de reprezentativ ar fi în eventualitatea unei calificări la Finala Eurovisionului, ce va avea loc în Suedia. Din păcate până la prima pauză, în sală nu s-a auzit mai nimic din ceea ce spuneau membrii juriului cărora li se dăduseră lavaliere şi nu microfoane, foarte bune ca sunet pentru transmisia tv, dar nu şi pentru a acoperi o sală atât de mare. Din fericire, de la a doua parte a show-ului “juraţii” au putut fi auziţi şi de publicul din Baia Mare.
A fost o atmosferă ca pe stadioanele de fotbal sau ca la concertele “adevărate” de afară. Publicul a aplaudat non stop, şi-a încurajat vocal favoriţii şi a fluierat demonstrativ şi la câteva dintre notele juriului.
Cei patru tineri talentaţi foc de la “Dream Walkers” au rupt probabil multe inimi în Maramureş, fiind aplaudaţi aproape la fel de mult ca “Gaşca de acasă”, care a cântat chiar acasă, ei fiind din Baia Mare.
Mihai Trăistariu chiar dacă nu a avut cea mai bună prestaţie şi nu a luat, aşa cum îşi propusese cel mai mare punctaj (Trăistariu declarase înaintea semifinalei că pentru el alt loc nici nu există decât locul întâi, artistul funcţionând pe principiul “totul sau nimic”) are “electoratul” său hard core care l-a aplaudat frenetic. Deşi prestaţia lui Trăistariu a fost criticată chiar şi de colegii lui din juriu, Zoli Toth spunându-i că s-ar fi aşteptat ca la 10 ani distanţă de la câştigarea ediţiei naţionale a Eurovisionului, Trăistariu să se fi reinventat cât de cât, el are şanse mari să câştige duminică când va vota doar publicul.
Cum Trăistariu are peste 150.000 de fani numai pe Facebook (George Enescu, prin comparaţie, are doar 50.000, dar, ce e drept, George Enescu nu a pozat niciodată în chiloţi), el ar putea totuşi câştiga competiţia naţională chiar dacă s-a calificat de-abia al patrulea în finală fiind surclasat inclusiv de Florena o superbă adolescentă de doar 16 ani din Băile Felix cu o voce excelentă.
Ea a cucerit nu numai juriul, ci şi toată suflarea din sală. Florena a cântat cu foarte multă încredere în ea, unii dintre competitorii ei mult mai experimentaţi au mai luat-o câte un pic, de emoţie, prin bălării, dar ea nu s-a pierdut cu firea şi a interpretat o melodie despre care Horia Moculescu a spus că este clar o piesă ce aparţine şi ca stil şi ca linie melodică anului 2016 şi nu anului 2016 din România, unde se cântă încă mult în siajul vechiului stil de “muzică uşoară”, ci muzicii de azi din Occident.
Dar piesa care a ridicat sala în picioare şi a adunat punctajul cel mai mare şi din partea juriului a fost „Moment of Silence”, o piesă compusă integral de Ovidiu Anton. Despre compoziţia sa, Ovidiu a spus că este o emanaţie a mişcărilor de stradă de după tragedia de la Clubul Colectiv. Succesul său ar putea dovedi că, după cum a remarcat Zoli Toth, acesta ar putea fi anul revenirii rock-ului românesc în prim-planul muzical al ţării.
Într-adevăr o piesă puternică, cea mai bună din competiţie, dar care ar putea totuşi rămâne să fie cântată acasă şi nu la finala Eurovision din Suedia pentru că nu se ştie dacă este şi pe placul publicului ce votează din faţa televizoarelor. Chiar şi show-ul din spatele solistului a fost unul „angajant”, un balerin îmbrăcat parţial ca un rocker, parţial ca un cavaler medieval învârtind cu hotărâre o sabie. După spectacol, „omul cu sabia” a devenit şi el ţinta amatorilor de selfie-uri.
La polul apus a fost Mihai Băjinaru care a primit un zero curat pentru prestaţia sa, un adevărat record în istoria Eurovisionului. Artistul a fost părăsit cu scandal în ultima clipă de dansatorii alături de care ar fi trebuit să performeze la Eurovision pentru că nu au fost plătiţi.
Până la urmă cei patru finalişti aleşi de juriu au fost Ovidiu Anton cu 54 de puncte, „Dream Walkers” – 47 de puncte, Florena – 44 de puncte, iar Mihai Trăistariu (cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, cu 33 de puncte). Ar fi fost interesant de aflat ce s-ar fi întâmplat dacă juriul ar fi mers până la capăt cu poziţia critică faţă de Trăistariu şi l-ar fi lăsat complet din braţe pe cel care a beneficiat de un marketing agresiv înaintea concursului.
Cei doi competitori „salvaţi” de votul publicului au fost Doru Todoruț şi Irina Baianț cu piesa „The Voice” şi Vanotek feat. The Code & Georgian cu melodia „I’m Coming Home”.
Votul publicului a fost chiar de bun simţ, lucru care sperăm că se va întâmpla şi în finala de dumincă în urma căreia un singur competitor va fi ales să meargă mai departe. Aşa că am putea avea speranţe ca de data asta să ne reprezinte în finala mare a Eurovisionului, care va avea loc pe 14 mai la Stockholm, cea mai bună piesă românească. Ceea ce ar fi, să recunoaştem, o noutate.
Dacă tot începe Eurovisionul să semene ca format cu „Vocea României” măcar să şi trimită în „bătălie” cea mai bună voce din ţară.
