Spania a devenit prima campioană europeană din istoria competiţiei care reuşeşte să-şi apere titlul, după un 4-0 fără drept de apel în faţa Italiei. Nu este singurul record înregistrat de spanioli: „combinata” Barca-Real a reuşit să câştige al treilea titlu consecutiv în competiţiile fotbalistice majore: 2008 – Campioană europeană; 2010 – Campioană mondială; 2012 – Campioană europeană. Spania a depăşit astfel recordul Germaniei din anii ’70, care a jucat trei finale consecutive, dar a obţinut doar două trofee.
În meciul de la Kiev, spaniolii au înregistrat şi două recorduri individuale: Torres şi Mata sunt singurii jucători care câştigă în acelaşi an şi Champions League şi o competiţie continentală la nivel de echipă naţională.
Finala de la Kiev nu a avut un istoric deosebit. Spania şi-a făcut jocul ei clasic şi a dominat categoric un adversar obosit după două partide (contra Angliei şi Germaniei) în care a atacat şi a tras la poartă cât n-a făcut-o în ultimii 10 ani. Ibericii au deschis şi relativ repede scorul şi au intrat la pauză cu două goluri avantaj. A întoarce meciul de la 0-2 cu Spania, este o misiune imposibilă pentru orice echipă. Cu atât mai mult pentru o Italie care din minutul 58 a evoluat în 10, din cauza accidentăruu lui Thiago Motta, după ce se efectuaseră toate schimbările.
Ultimele 30 de minute nu au mai contat. Am avut o Italie resemnată şi o echipă a Spaniei care s-a jucat de-a pisica şi şoarecele cu adversarul. Se poate spune că diferenţa de 4 goluri putea fi chiar mai mare.
Mai ales dacă centralul Proenca ar fi acordat cele două penalty-uri cuvenite spaniolilor.
Italia a avut câteva minute bune după primirea primului gol, la câteva faze fixe punându-l în dificultate pe Casillas. Dar cu patru sau cinci acţiuni periculoase nu poţi emite pretenţii la trofeu. Oricum, Italia nu figura printre primele patru favorite, iar clasare pe locul 2 este in sine o performanţă. Echivalentă şi cu câştigarea biletului de participare la Cupa Confederaţiilor din 2013 din Brazilia.
Dupa ce au eliminat oarecum surprinzator Germania in semifinale, italienii au fost spulberati in ultimul act de Spania, in finala cu cea mai mare diferenta de scor din istoria Campionatului European.
Dupa un prim sfert de ora echilibrat, ibericii au deschis scorul prin David Silva, care a punctat cu o lovitura de cap din fata portii, dupa o pasa trimisa de Cesc Fabregas de pe linia de fund.
Italienii au incercat sa dea replica in minutele urmatoare, insa Pirlo, Balotelli si Cassano nu i-au pus prea multe probleme portarului Casillas.
Problemele din defensiva italiana s-au dovedit din nou decisive in finalul primei reprize, cand fundasul Jordi Alba a scapat singur cu Buffon si marit diferenta pe tabela.
Introdus la pauza, Di Natale a aparut de doua ori periculos la poarta lui Casillas, insa goalkeeperul lui Real Madrid a intervenit salvator de fiecare data. Condusi cu 2-0, italienii au primit o noua lovitura in minutul 62, cand Motta a parasit terenul accidentat, iar „squadra azzura” a ramas in inferioritate numerica, Prandelli efectuand deja toate cele trei schimbari.
Incepand cu acest moment, Balotelli si compania n-au mai contat in atac, iar finalul a fost de cosmar pentru campioana mondiala din 2006. Torres si Mata au punctat in ultimele sase minute ale meciului, umilind Italia si stabilind recordul pentru finala cu cea mai mare diferenta de scor, 4-0.
Spania: Casillas – Arbeloa, Pique, Sergio Ramos, Jordi Alba – Busquets, Xabi Alonso, Xavi – David Silva (Pedri), Cesc Fabregas
(Torres). Iniesta (Mata). Antrenor: Vicente Del Bosque.
Italia: Buffon – Abate, Barzagli, Bonucci, Chiellini (Balzaretti) – Marchisio, Pirlo, De Rossi, Montolivo (57) – Balotelli, Cassano (di Natale). Antrenor: Cesare Prandelli.
Arbitru: Pedro Proenca (Portugalia).
