Olanda pornea cu şansa întâi în această seară în confruntarea cu Danemarca. Olandezii nu au mai pierdut în faţa danezilor, în timpul regulamentar de joc din 1967. Batavii nu uită însă că Danemarca, la cel mai bun turneu final al Campionatului European, cel din 1992, când a şi câştigat surprinzător, au învins la penalty-uri în semifinale.
În ultimele 25 de meciuri oficiale, Olanda a pierdut de doar două ori, 0-1 cu Spania in finala Cupei Mondiale din Africa de Sud, şi contra Suediei, 2-3, în ultimul meci al campaniei de calificare la EURO 2012. Despre acest meci s-a spus că a fost „blat”, ca Suedia, la care evoluează mulţi jucători din campionatul Olandei, să evite barajul.
Olanda e viitoarea adversară a României în preliminariile viitoare, pentru Cupa Mondială din Brazilia-2014.
Foto: golul lui Michael Krohn Dehli!
Cu toate că au dominat copios partida, olandezii au fost nevoiți să se recunoască învinși de o formație foarte bine organizată în defensivă. Danezii au punctat în minutul 24 prin Michael Krohn-Dehli. În ultimele zece minute Olanda a avut în teren șase atacanți, dar mingea s-a încăpățânat să intre în poartă. În chiar ultimul minut regulamentar (înaintea prelungirilor), un apărător danez a atins de două ori mingea cu mâna în careu, dar arbitrul Damir Skomina n-a acordat lovitura de la 11 metri. Lucrurile se complică rău în această grupă, Olanda pierde trei puncte mari înaintea confruntărilor cu Germania și Portugalia.
Olandezul Wesley Sneijder a înregistrat această înfrângere chiar în ziua în care a împlinit 28 de ani.
Meciul a fost echilibrat în sensul în care olandezii au atacat în majoritatea timpului, dar au făcut-o haotic, iar când au fost cu adevărat periculoşi, evoluţia impecabilă a apărătorilor danezi le-a stopat din faţă orice acţiune de gol.
Există trei explicaţii pentru care Olanda a pornit cu stângul în meciul considerat pentru ea a fi cel mai uşor (meciurile contra Germaniei şi Portugaliei sunt infinit mai grele – n.a.) din grupa B. Se poate invoca starea de oboseală a jucătorilor olandezi care evoluează în campionatele Spaniei, Germaniei şi Angliei. Se poate invoca eclipsa prelungită de formă a puncheurului Arjen Robben, şi totala lipsă de inspiraţie a oamenilor din faţă, Van Persie, Afellay şi De Jong.
Dar în principal a contat – şi va conta – faptul că Olanda nu are antrenor. Fizic, are unul, Bert van Marwijk, dar aceste nu depăşeşte nivelul lui Piţurcă. Nu am văzut nimic deosebit la Olanda în meciul contra danezilor. Olandezii au jucat dezlânat bazându-se doar pe valoarea individuală a jucătorilor ei. Practic, Olanda nu a fost o echipă, ci 11 jucători care au încercat să facă ceva. A jucat exact în stilul României. Faptul că Bert van Marwijk este un antrenor şters, este dovedit şi de modul în care a alcătuit echipa. Să ai golgeterul Germaniei (Huntellar) şi să-l ţii pe bancă, să joci titular cu Afellay, care nu a prins echipa Barcelonei decât în câteva meciuri şi nu din postura de titular, să nu-l scoţi din teren pe Robben după a patra fază în care a recurs la clasica sa „manevră”, pătrundere de pe dreapta, şut din centrul careului şi a irosit astfel toate acţiunie etc.
De pomană a jucat cu șase atacanţi în ultimele 20 de minute. Fără vreo minimă schemă tactică, rezultatul s-a văzut: înfrângere fără drept de apel.
Danezii au impresionat prin modul în care au jucat. Au avut un portar, Andersen, care a scos tot ce se putea scoate, şi a dat astfel siguranţă întregii echipe. Atenţie, Andersen nu este titularul postului. Sorrensen, este titularul de drept, dar s-a accidentat acum 10 zile şi a fost lăsat acasă. Danemarca îşi datorează succesul şi evoluţiei imperiale a întregii linii de apărare, iar Kjaer şi Kvist merită menţiuni speciale. S-a văzut că Danemarca are antrenor. Bătrânul Morten Olsen, a preparat o mini „tiki-taka” şi astfel danezii au ţinut aproape jumătate din meci mingea la centrul terenului, dar şi-a creiat şi câteva ocazii în urma unor raiduri spre poarta batavilor. Dacă va evolua aşa şi în faţa Germaniei şi Portugaliei, nu este exclus ca să mai asisteăm la cel puţin o surpriză.
Olanda: Stekelenburg – Van der Wiel (Kuyt ’85), Heitinga, Vlaar, Willems – Van Bommel, De Jong (Van der Vaart ’71) – Robben, Sneijder, Afellay (Huntelaar ’71) – Van Persie. Antrenor: Bert van Marwijk.
Danemarca: S. Andersen – Jacobsen, Kjaer, Agger, S. Poulsen – Kvist, Eriksen (Schone ’74), Zimling – Rommedahl (Mikkelsen ’84), Bendtner, Krohn-Dehli. Antrenor: Morten Olsen.
Arbitri: Damir Skomina (central, Slovenia), Primož Arhar, Matej Žunič (asistenţi, Slovenia) – Matej Jug, Slavko Vinčić (asistenţi suplimentari, Slovenia) – Pavel Kralovec (rezervă, Cehia).
