Scoasă din cărți, Elena Udrea încearcă să rămână la fel de vizibilă. Dă declarații cui nu i le cere. Scrie pe blog deși nimeni n-o întreabă încă de sănătate. Se bagă în vorbă pe subiecte care nu o privesc și se crede încă pe val.
Vedeta noastră, zisă și Cona Joițica, a fost deja reformată de politica românească. Adică trimisă să mai cugete și, eventual, să dea cu subsemnatul pe la organele statului. Coana Joițica și al său consort au traversat o perioadă de nebună și suspectă prosperitate. Și orbul miroase duiumul de bani când pe lângă el trec Cocoș și consoarta.
Fără prea multe merite intelectuale, fără prea multă vocație antreprenorială, cei doi au adunat ca nababii și au devenit un soi de imagine a rapacității în timpul puterii. Dar și a tupeului în etalarea bunăstării. Pentru guvern, cei doi au fost o catastrofă. Pentru situaţia personală, o vidanjă cu noroc. Pentru ei doi puterea s-a convertit în bogăție. Pentru toți ceilalți, în nenorocire. Risipa banilor, prăbușirea guvernului și situația PDL-ului o probează fără putință de tăgadă. Una dintre ideile false ale Elenei Udrea sună din ce în ce mai comic. Că în opoziție, colecția sa de chicoteli, genți, tocuri, lacuri de unghii și defilări țopiste au transformat-o într-un veritabil adversar politic.
Fără minister și fără propteaua lui Traian Băsescu, Elena Udrea este doar caz anecdotic, deşi ea se crede un soi de nucă tare, o țintă, o adversară, o luptătoare. Cucu! Elena Udrea de astăzi este doar o curiozitate. Una colorată, gălăgioasă, agitată și speriată de o socoteală completă. Și o vedetă de alcov, de reviste zmeuriste și de bârfe pentru cucoane iubitoare de telenovele. Ultima mare descoperire a aceastei cucoane care se socoate mare adversar politic pentru cine nu-i cântă în strună este că mi-am propus să o dau afară din politică. Adică eu lucrez să împlinesc un scop demn de un întreg electorat. Adevărul este că eu unul chiar cred că un asemenea specimen nu are ce căuta în politica românească, mai ales acum, în actuala fază de decădere. Să ne înțelegem. Trăiesc cu convingerea și cu sentimentul că atari persoane nu au ce căuta nici pe lângă politică. Pur și simplu o contaminează.
Elena Udrea face parte din categoria persoanelor care își imaginează că politica înseamnă tras de sfori și adunat de bani. Asemenea personaje nu fac decât să transforme această activitate destinată servirii comunităţii într-o fuduleală de tip egolatru şi într-o oportunitate de înavuţire. Ceea ce pestriţa noastră compatrioată a şi izbutit cu vârf şi îndesat. Elena Udrea crede că are încă audiență pentru că nimeni n-a chemat-o la decont. Nici actualul guvern, nici Parchetul, nici ANI, nici Fiscul. Ea crede că preluarea celebrului său credit bancar este o operațiune de înghițit ca o cireașă de mai, că magazinul Titan e un mizilic, că afacerile cu Iordache, inclusiv cele de la Monte Carlo, sunt doar niște tandrețuri, că investițiile imobiliare din Centrul Vechi al Capitalei, făcute de Cocoș Junior sunt doar semne de perspicacitate și noroc. Nu cumva Elena Udrea luptă ca să nu fie scoasă din politică pentru a nu da socoteală în legătură cu acestea și cu multe altele?
Părerea mea este că Elena Udrea trebuie dislocată, măcar temporar (adică nițel) din grupul de putere al președintelui pentru a fi purecată la toate afacerile, directe, indirecte sau prin interpuși. Și apoi lăsată să fie membră de partid la cine vrea și unde vrea. Asta dacă o mai primește cineva după un stagiu efectuat în numele adevărului, al dreptății și al legalității în România.
Cornel Nistorescu
