Niciodată nu mi-am putut imagina că doi oameni fără nici o putere pot exercita o asemenea fascinaţie pentru o ţară şi pot încurca o lume cu povestea lor destul de ieftină. Şi nici măcar cine ştie ce deştepţi, sau cine ştie ce valori morale, intelectuale sau culturale nu sunt.
Doi aventurieri cu oarece talente actoriceşti şi nimic mai mult. Ei doi ţin ţara ancorată cu o parâmă de oţel ce fixează o barjă mare în mijlocul unei mlaştini, fără adâncimi, cu plauri, gropi şi smârcuri. Şi ţara, ca vrăjită de povestea celor doi, stă aşa blocată, prostită chiar, cu gura căscată, cu creierul agăţat de un singur subiect: Udrea şi Băsescu.
De săptămâni întregi, România e dependentă doar de ce zice Băsescu şi de ce scrie Udrea pe Facebook. Nici măcar nu scrie. Nici nu transmite. Nu putea să aibă nici tunel, nici conductă, nici fir cu unii care postau ultimele sale panseuri. Uneori, pur şi simplu o maşinărie necunoscută, numită echipa de comunicare, a postat în numele ei. Să fie personajul care colinda cândva site-urile cu comentariile pozitive despre Elena Udrea şi o făcea mai bună, mai frumoasă şi mai deşteaptă şi care, mai apoi, s-a dus să povestească în direct la tv cum era plătit cu bani din mână? Să fi fost psihanaliştii sau dizeuzele, tenismenele sau umbrele de la Tecuci?
Dumnezeu ştie! Ţara a fremătat de fiecare dată. Televiziunile anunţau ce a mai zis Coana Joiţica, radiourile şi ziarele la fel, iar seara, moaca dogită a celui care ne-a fost preşedinte se ridica pe micul ecran ca o cobră din păpuriş şi ne spunea lucruri de care să ne crucim. Verzi şi uscate, adevărate şi dogite despre Victor Ponta, despre ce a făcut el la Bruxelles când a înghiţit listuţa de la Barroso, despre Johannis, despre te miri cine.
În fapt, marinarul nu vrea să obosească în uitare. Şi nici în puşcărie. E fascinat de luminile rampei şi ale puterii iar Coana Joiţica, şi ea îmbătată de sinele ei blond, o ţine cu însemnările pe Facebook. S-a prostit ţara prin reprezentanţii sau prin reprezentantele sale cu microfoane? Toată media se reduce la recircularea numelor Băsescu şi Udrea şi la propoziţiile lor ţipurite? Sau asta o fi lumea de azi!? Nu mai organizezi evenimente, nu mai redactezi nici un material, nu mai scrii cărţi, nu mai citeşti nimic în afară de traducerea dialogurilor din filme, nu mai construieşti nici o strategie. Zici două vorbe şi le postezi pe Facebook. Ca frizeriţa, ca tractoristul, ca nea Gheorghe, fericit să-l bage şi pe el prietenii în seamă şi să se hlizească la ultimele sale fotografii de la prăjitul micilor. Asta este dezbaterea despre viitorul României? Numai atâta mai poate duce presa din ţara noastră? La atât se rezumă politicienii şi suratele lor în încercarea de a pune mâna pe putere? Asta-i toată agenda publică a ţării noastre?
Tărăboiul făcut de Udrea şi Băsescu ne arată ce agendă debilă are ţara şi cât de tare se poate concentra lumea cu pretenţii şi pe ce subiecte şi fenomene! Postează Coana Joiţica o altă deşteptare decât cea din penitenciar, una în pat cu puf, în complexul lui Ion Ţiriac, loc la care a adăugat şi ea un SPA ca să-şi bucure oasele, avem un eveniment naţional. Nu de alta, dar nu care cumva să ratăm interjecţiile de porumbiţă şi propoziţiile sale de jurnal adolescentin. De bună seamă că ea cu tot felul ei de a fi şi cu toate înclinaţiile sale de actriţă fără şcoală se bucură şi chiar crede că ne trage pe sfoară. Toţi îi sorb imaginea şi inteligenţa, toţi o invidiază, toţi vorbesc despre ea. Numai oale şi ceşti cu chipu-i gingaş nu se vând. Toate îi dau impresia că e mai ceva ca Eva Peron care luminează balta şi salvează sărăcimea.
Cam aşa rămâne ea în centrul atenţiei iar fostul nostru preşedinte o apără. El, galant, refugiat cu fiica şi nepoţii la Scroviştea, gata să declare orice, să se înjure inclusiv pe sine, completează acest peisaj de prost gust, blocat în jurul unei poveşti de mahala politică. Amândoi vor televiziune, vor zgomot, vor atenţie, inclusiv audienţă şi glorie. Altfel nu mai rămân decât procurorii care să-i caute în conturi, în deplasările lui Cocoş şi Blejnar şi în învârtelile Coanei Joiţica. Lor le convine. Câtă vreme nu au partid şi nici o instituţie care să-i ajute, circul acesta cu echipa de comunicare, cu reducerea României la postările pe Facebook ţine loc de viaţă politică şi de dezbatere serioasă. Şi cu un pic de exagerare, ţine loc şi de program PNL şi de ”România lucrului bine făcut” a lui Klaus Johannis.
Cine-i de vină pentru această înglodare în neputinţă? Ei doi? Nici vorbă!? Noi că îi băgăm în seamă, presa pentru că e plină de oameni de calibrul lor (sau mai nemernici şi mediocri decât ei), profesionişti ai nimicului care se spânzură de propoziţiile şi de postările lor. Nimicologii fac din cele două mediocrităţi lustruite primele subiecte ale Românei. Şi ţara, în întregimea ei, freamătă de plăcere şi geme de ridicol că nu poate rezista la nici o altă discuţie serioasă despre altceva decât despre Udrea şi Băsescu.
Cornel Nistorescu