Majorarea salariilor nomenklaturii (scuze, n-am găsit alt termen care să-i cuprindă pe cei 48 de ştabi) nici nu e o majorare, ci o zdravănă umflare a lefurilor, câtă vreme acestea se dublează sau chiar se triplează. Ca întotdeauna, ori de câte ori nomenklaturiştii (asta e, ne întoarcem la terminologia consacrată) îşi umflă binişor veniturile, ni se dă rapid peste bot cu argumentul “nu e bine, bă, să fiţi populişti”. Când vine vorba despre majorarea alocaţiilor sau creşterea salariului minim, plezneala vine cu dosul lăboanţei şi e însoţita de îndemnul “ăsta e populism şi nu se mai poate aşa”.
Atunci când nişte hărnicuţi din Parlament au decis că n-ar fi rău să le fie bine şi au purces la mărirea propriilor pensii speciale, majestatea sa, Klaus I, a făcut rost de concluzia că bine ar fi ca pensii speciale să existe pentru oamenii de cultură şi că “va reflecta” asupra acestui aspect. Şi de atunci tot reflectează – chestie mai complicată decât lectura “Levantului”. Când un cretin de sorginte pesedistă, cu acelaşi prilej, ajungea la concluzia că ei, dâhmnitharii, sunt mai cu moţ şi mai maro decât restul cetăţeanilor, din cauză că pentru că fin’că ete d-aia, ne apucau dracii şi îi făceam măgarului o bine meritată şi asortată vestă de flegmă. Acum, când apare generalul Gogu Eneteresunaţional şi triplează lefurile ştăbimii, majestatea sa Klaus I, conchide că e “o decizie înţeleaptă”. La şmecheria aia cu pensiile oamenilor de cultură încă reflectează, dar acum reflectează ceva mai liniştit, că tocmai i s-a triplat leafa.
Generalul Gogu ne anunţă că, pe la anu’, se vor mări lefurile şi pentru restul bugetarilor. Dar de data aia nu va mai fi vorba, cred că e clar, de triplări, ci de nişte leuţi acolo – săru’mâna, naşu’, e buni şi ăştia, să fie primiţi!
Să fim bine înţeleşi, preşedintele, premierul şi ceilalţi nomenklaturişti trebuie să fie plătiţi corect. Nu e vorba de privilegii, nici de hatâruri. Salariile propuse prin ordonanţă sunt corecte. Dar la fel de corect ar trebui plătiţi toţi cei care muncesc! Iar argumentul că “nu ne permite bugetul”, că “performanţa economică încă nu justifică bla-bla” ar trebui să fie la fel de valabil în cazul masei largi de salariaţi, dar încă şi mai puternic în cazul lefurilor nomenklaturii. Performanţa aia economică depinde într-o mai mare măsură de comportamentul şi deciziile nomenklaturii decât de prestaţia lui Jean Chiuvetă.
Graba cu care se măresc lefurile nomenklaturii, fuguţa-fuguţa, acuş-acuş, şi promisiunea a doi franci pentru pulime (pardon!) e al naibii de interesantă. Până la urmă e un mod de a anunţa că tocmai s-a terminat de săpat şanţul care separă “elitele” de plebe. Cui nu-i convine, să facă flotări.
Repet, funcţiile esenţiale în stat trebuie remunerate civilizat, nimic de obiectat aici. Şi nu, nu o ardem populism. Populism e abia când începe argumentaţia cretină, marca Gogu:
“Prin urmare, primul pas a fost făcut: a fost taiat apetitul celor care muncesc în sistem de a-şi completa veniturile cu bani obţinuţi în mod ilegal.”
Cine, Gogule, îşi completa veniturile cu bani obţinuţi ilegal? Tu? Iohannis? Ponta? Madam Stanciu? Hai, Gogule, mărturiseşte tu tot la nenea, că-ţi mai pun o jardinieră pe umeri. Dar Gogu Izmană Entereseunaţional mai are argumente în tomberonul cranian: “Sunt convins că o creștere a salariilor va atrage competență și servicii publice mai bune pentru cetățeni”
Clar! Convingător! Deci Gogu ştie! De acum, dacă şi-a mărit leafa, Gogu a devenit mai competent. Dacă i-o mai mărim o dată, Nobelul e halit pe următorii 63 de ani. Gogule, Gogule, păi nomenklaturiştii n-au, tati, treabă cu vreo competenţă, că dacă era aşa, tu şi azi erai plutonier şef de ţup-trombon în fanfara de la Ghiolbăneşti. Nu, tati, la ei e ori pe ce votează ăia cu lefurile nemărite, ori pe bază de aşa vrea muşchiul lu’ ăla cu leafa triplată. Da’ tu ştiai asta, ‘oţule! Este că ai început şi tu să crezi că ne faci din vorbe? Nu? Nu-i aşa că ai început să crezi că la tine caşcheta nu mai stă rezemată pe gât?
Moshe Mordechai
