Devine tot mai clar pe zi ce trece, din declarații, din fapte, din anomalii, că România a devenit o rezervație de cobai. Cu avantajul, pentru experimentatori, că este locuită de o populație și nu de un popor. O adunătură de oameni ce și-au pierdut identitatea, mândria națională, virtutea solidarității, preluând din recea îndobitocire comunistă cultul delațiunii și plăcerea morții caprei vecinului.

Laura Kovesi a recunoscut în interviul de la Digi 24 rolul determinant al SUA în structurarea DNA și în instruirea procurorilor acestei instituții să acționeze așa cum acționează. Adrian Severin a reclamat funcționarea unui birou CIA în incinta DNA și nimeni nu l-a contrazis.

Dar deasupra vorbelor strivesc faptele. La investirea Ambasadorului SUA la București, un congresman american îi cere imperativ acestuia să aibă grijă, la propriu, de șefa DNA. Tot ce devine public din întâlnirea Jo Biden – Klaus Johannis este satisfacția liderului american că noul președinte al României este de partea „luptei anticorupție”. Alte subiecte precum scutul antirachetă, criza refugiaților, situația din Ucraina devin, în cadrul comunicării ostentative, nesemnificative pentru partea americană când vine vorba de România.

Interesul excepțional al americanilor față de așa zisa luptă anticorupție de la București nu se justifică prin ceea ce ei declară oficial: că ar dori aici, la nord de Dunăre, un aliat de încredere, puternic, curat, fără politicieni gata să trădeze cauze nobile pentru meschine beneficii personale.

„Aliat de încredere, puternic, curat”? Să nu ne pătăm desuurile de râs! Poate „vasal necondiționat, fără coloană vertebrală, gata să execute, la ordin, indiferent de riscuri și costuri, trebile murdare ale suzeranului”.

Îi interesează pe americani justiția independentă, adevărul și dreptatea în România ca pe Regele Junglei regimul vegetarian. I-a interesat ceva din toate astea când ne-au batjocorit cu emisarul lor mincinos și falsificator de evidențe, care a inventat un milion și jumătate de voturi fraudate la Referendum? Îi interesează ceva din toate astea acum, când îl protejează de dreapta judecată pe multiplul infractor Traian Băsescu dimpreună cu camarila lui de Blejnari, Videni și Udre?

România este azi un poligon de încercări în care niște puternici ai planetei experimentează aservirea în masă prin instaurarea unei terori a justiției. A unui simulacru de justiție. E un experiment cu miză, trebuie să recunoaștem. Un mod pervers de a cuceri teritorii și influență fără război, fără distrugeri materiale, fără victime în tabăra agresorului, fără deficit de imagine în plan extern.

Planul e simplu: prin arestări selective se destructurează rețelele de putere și influență care controlează țara, se scot din uz personalitățile locale cu notorietate ce nu sunt dispuse să abdice necondiționat în fața străinătății, se instaurează un regim de frică și poliție politică apt să reediteze cumințenia socială de dinainte de 1989 și se înscăunează la butoane administratori fideli.

La vremea când s-a declanșat experimentul, președintele Băsescu l-a acceptat cu o condiție: să controleze el totul. Îngăduindu-i-se această pretenție, mașina de tocat dușmani politici a fost concepută de el, realizată de el și pusă în mișcare cu el la pupitrul de comandă. Funcționa după trei principii, proprii naturii răzbunătoare și educației securistice a tătucului: principiul arbitrariului, principiul finalității și principiul fatalității.

Principiul arbitrariului asigura că oricine poate fi luat în vizorul procurorilor DNA, pentru orice. Regula clasică a justiției, conform căreia fapta este punctul de plecare a investigației, nu făptuitorul, era astfel răsturnată. Odată cătarea fixată pe un politician sau om de afaceri, trecutul îi era scormonit până se găsea ceva incriminabil. Iar dacă nu se găsea, se inventa.

Principiul finalității garanta succesul operațiunii. Procurori selectați după criterii băsesciene, adică oportuniști, șantajabili și obedienți, asigurau încropirea de dosare la comandă și solicitarea de pedepse exemplare. Judecători la ÎCCJ, numiți după aceleași principii, desăvârșeau „actul de justiție” început de procurori, condamnând pe bandă rulantă tot ce primeau de la procurori și închizând astfel, triumfal, cercul „făptuirii de dreptate”.

Principiul fatalității se manifesta la nivelul țintelor, mereu atinse decisiv. Acestea trebuiau să înțeleagă că, odată luate în colimator de arhanghelii dreptății yankeo – băsiste, nimeni și nimic (argumente, probe, martori) nu le mai putea salva. Arestul preventiv, condamnarea, distrugerea carierei și a imaginii sociale deveneau niște fatalități în fața cărora conștiința nevinovăției, evidența inechității își pierdeau complet semnificația.

La momentul lansării marii cruciade justițiariste, DNA a fost setat de Traian Băsescu să devoreze pesediști. Obiectivul îi satisfăcea pe deplin pe supervizorii de peste ocean, deoarece baronii PSD reprezentau principala rețea de putere, influență și rapt ce trebuia destructurată. Puțin le păsa acestor ordonatori cinici de protejații lui Băsescu, de rigoare, de echidistanță politică, de inacceptabilitatea dublei măsuri. „Curat violare de norme și drepturi, da’ umflați-i!”

Acum Traian Băsescu nu mai este la manete dar setarea făcută de el a rămas. O actualizare a situației, cu apariția pe radarul marii corupții din România a rețelelor mafioto – pedeliste, coordonate de însuși Traian Băsescu (afacerea Microsoft, afacerea ANRP, afacerea ALRO, afacerea Nana etc.), întârzie să se facă în parametri convingători. Experimentul continuă pe setarea inițială.

Politicienii incomozi, din așa zisa stângă, se trezesc împinși, unii pe bază de făcături rizibile, în malaxorul SRI – DNA – ÎCCJ. Victor Ponta, Sorin Oprescu, Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu sunt confruntați în cel mai ostentativ mod cu cele trei principii devastatoare, descrise mai sus, ale mașinăriei experimentate pe pielea amorfilor și inerților români sub numele de cod „justiție independentă”.

Iar în vremea asta, blagosloviți ai Washingtonului (Băsescu) sau ai binomului SRI – DNA (Blejnar, Blaga, Predoiu, Gorghiu), pozează în moralizatori imaculați, dau lecții de etică politică și ne râd în față de cât de intangibili i-a făcut pactizarea cu experimentul.

Laura Kovesi a recunoscut că DNA, cu toate arestările sale, nu va putea învinge corupția din România. Avea dreptate. Acest adevăr dramatic nu-i tulbură însă pe inițiatorii experimentului. Nu eradicarea corupției și instituirea unui sistem de justiție adevărată în România este prioritatea lor ci eliminarea de pe scena politică a unor personaje incomode.

Procesul este în curs, experimentul continuă!

Contele de Saint Germain