Un recent sondaj online a „descoperit” că vreo 3200 de români care navigă pe net consideră că toate veniturile obţinute de Biserică şi preoţi ar trebui să fie impozitate de statul român. Am râs cu poftă de aşa situaţie obscură şi naivă. Las deoparte faptul că un sondaj online, făcut pe o platformă care îşi stimulează participanţii la chestionare cu tot soiul de premii, nu poate fi deloc „reprezentativ”.
„Extrapolarea” între numărul utilizatorilor de internet şi numărul utilizatorilor site-ului respectiv este doar o abureală statistică. Nici măcar „cercetare” nu poate fi numit, asta doar dacă nu vrem să demonetizăm termenul. În rest, sigur, mediul on-line poate fi un bun suport de cercetare pentru zvon, propagandă, bârfă, obscurantism. Mai ales că răspunsurile la unele întrebări ar trebui să ne pună serios pe gânduri (consumul de droguri uşoare, prostituţia etc).
Întrebarea (ca multe altele) în fond nu este rea, doar că este formulată pe genunchi. Ea vine să pună în discuţie un subiect de care nimeni nu ştie mai nimic. D-asta am spus „obscurantism”. Răspunsurile ne spun că mulţi nu ştiu nimic despre impozitarea Bisericii, subiect care face furtună în paharul cu apă al „social media”. Aşa că mă folosesc de prilej pentru câteva precizări, mai ales pentru vajnicii comentatori care se lasă prinşi în capcana exprimării unei opinii nedocumentate.
1. Veniturile Bisericii se împart în două mari grupe: venituri fiscalizate şi nefiscalizate. Aşadar, trebuie să deosebim între activităţile economice ale Bisericii şi activităţile cultice. Activităţile economice ale Bisericii sunt DEJA fiscalizate, întrucât se desfăşoară sub organizarea juridică a unor firme comerciale. Acolo se eliberează şi bon fiscal, chitanţă, factură etc. Deci ele ies din discuţie. Chiar şi pentru unele activităţi cultice se eliberează chitanţă, dar, atenţie, nefiscalizată. De ce? Simplu. Activitatea cultică este o activitate non-profit. Donaţia nu este profit. Aici este cheia filosofiei financiare a statului, care este corectă faţă de cetăţeanul credincios. Cum ar fi ca Statul să-ţi impoziteze şi donaţia? Iată reformularea întrebării din chestionar.
2. Dar donaţia nu poate fi fiscalizată? Ar putea fi. Seculariştii egoişti chiar o doresc, din ură faţă de credincioşi, pentru că ei oricum nu vor plăti nimic, dar au senzaţia eronată că Biserica îi fură. Doar că, fiscalizată fiind, donaţia ar fi automat majorată cu valoarea impozitului. Ca la benzinărie, unde doar jumătate din preţul plătit e costul carburantului. Restul sunt taxe, impozite, accize etc. Naivii care zbiară că nu se dă bon fiscal pe lumânarea procurată de la pangarele bisericeşti să se gândească mai bine dacă ar vrea să plătească în plus şi fiscalizarea, pentru că dau dovadă că nu-şi iubesc nici semenii, nici propriul buzunar şi nu cred că au avut vreodată o firmă ca să vadă droaia de taxe şi impozite pe care o datorează Statului. Ar fi foarte uşor ca să adăugăm la costurile lumânării şi TVA, impozit pe profit etc. dar le-ar plăti tot credincioşii. Care, în majoritatea lor, sunt români obişnuiţi. Ar fi însă corect ca Biserica să-i pună pe credincioşi să mai dea bani în plus pentru bugetul Statului, pe lângă ceea ce, oricum dau? Iată sensul întrebării din chestionar.
3. Obscurul ne documentării răspunsurilor se reflectă şi în altă latură. Credeţi că Biserica este favorizată cumva prin ne fiscalizarea donaţiei? Ia gândiţi-vă la TVA. Câţi cunosc faptul că Biserica, faţă de alte societăţi comerciale, dar asemenea ONG-urilor, pierde TVA pentru că nu şi-l poate recupera? Adică Biserica plăteşte TVA, accize etc. atunci când achită facturi, la nivel de persoană juridică (mai scumpe decât la cele fizice), dar nu şi-l mai recuperează, pentru că tot din buzunarul credinciosului ar face-o. TVA-ul şi alte taxe pe care Biserica le plăteşte prin diverse facturi sunt plătite, concret, tot de către credincioşi. Dacă le adunăm, ele sunt mai mari decât banii pe care Biserica îi primeşte, ca sprijin, de la Stat. Salariile preoţilor nu sunt plătite integral de Stat, cum cred încă unii, ci de credincioşi, dar sunt fiscalizate ca orice salariu din România. Nici măcar nu toţi preoţii beneficiază de acel sprijin la salarizare. Deci tot credincioşii plătesc fiscalizarea salariului preotului. Alţii cred că Biserica este plătită de Stat. În cazul acesta, Statul s-ar impozita pe el însuşi. Ceea ce ar fi absurd.
4. Când vine vorba de donaţii, aud pe unii spunând că Biserica nu donează nimic, pentru că, de fapt donează banii credincioşilor. Bun. Asta este un mare adevăr, de care vorbeşte chiar Sf. Pavel, când spune de ajutoarele pentru fraţi. Dar acelaşi adevăr ar trebui să funcţioneze şi dacă fiscalizăm veniturile. Practic, vom fiscaliza tot banii credincioşilor.
E corect să fii impozitat de Stat chiar şi în Biserică? Asta ar fi fost întrebarea formulată corect în sondaj. Mă tem însă ca nu cumva banii să ajungă unicul criteriu de performanţă în această lume. Plutocraţia ar ucide imediat meritocraţia. Dacă nu cumva se şi întâmplă. Dar mă opresc aici. În fond, nu eu ar trebui să explic toate acestea. Eu sunt doar un amărât de preot şi jurnalist.
Eugen Tănăsescu
