Două lucruri triste au căzut peste noi la sfârşitul săptămânii trecute. Primul a venit de la vizita preşedintelui Klaus Johannis în Germania. Al doilea, de la programul de guvernare al ”marelui” PNL. Trebuie să recunosc că mi-am imaginat că un preşedinte etnic german pentru România va reprezenta dacă nu un avantaj de credibilitate, atunci măcar un interlocutor fără intermedieri pentru motorul Europei. Ce să fi vorbit bietul Traian Băsescu cu Angela Merkel sau cu marile grupuri germane?!
Tot timpul ar fi rămas o undă de îndoială şi ne-am fi temut că la mijloc este o neînţelegere. Un preşedinte german reprezenta până mai ieri (cel puţin în mintea mea) o şansă în plus ca marea industrie germană şi motorul politic al Europei unite să înţeleagă mai bine cauzele României. Chiar şi acum, după ce prima vizită a lui Klaus Johannis în Germania pare un fel de semi-eşec, tot mai cred acelaşi lucru.
Vizita destul de grăbită a preşedintelui României în Germania a avut loc mult prea repede în raport cu capacităţile diplomaţiei româneşti de a pregăti un asemenea moment de referinţă. Probabil că toată lumea şi-a imaginat că etnia noului preşedinte al României ar putea surmonta improvizaţiile generate şi de criza de timp. Din păcate, n-a fost să fie aşa. După cum a mărturisit Paul Porr, preşedintele Forumului Democrat al Germanilor din România, prezent alături de Klaus Johannis la întâlnirea cu Angela Merkel, ne-am ales doar cu o evaluare rece, egală cu o punere la punct: România şi Bulgaria au intrat un pic precoce în Uniunea Europeană.
Ce înţelegem din asta? Că mai avem mult de lucru, că nici măcar un compliment de politeţe nu am izbutit să smulgem doamnei cancelar. Că am rămas tot acolo unde eram, în zona dubitativă a problematicii europene. De altfel, vizita preşedintelui român, plecat la Berlin ca simbol al unei minuni petrecute la spectaculoasele alegeri din noiembrie 2014, n-a mai interesat ziarele şi televiziunile germane cum se aşteptau cei din echipa tehnică a preşedintelui român. Asaltul impresionant al diasporei asupra ambasadelor şi consulatelor pentru exercitarea dreptului la vot a redeşteptat atenţia faţă de România, dar nu atât de mult pentru a fi baza unui interes care să depăşească graniţele gesturilor protocolare. La vizita lui Klaus Johannis, reacţia mediei germane fost ca şi inexistentă. Asemănătoare, într-un fel, cu a Angelei Merkel.
S-ar putea ca această vizită să conţină şi detalii care ne scapă. Dar judecând după cum arată lucrurile din cele transmise publicului român, nu a fost decât o vizită de ochii românilor şi mai puţin de ochii şi interesul Germaniei şi al germanilor.
Ceea ce înseamnă că echipa preşedintelui, abia adunată la Cotroceni, trebuie să se trezească din beţia câştigării alegerilor şi să purceadă la proiecte mult mai solide, la vizite mult mai bine pregătite şi la mai puţine operaţiuni de ochii lumii.
A doua veste proastă vine de la guvernul meu. PNL-ul cel care se grăbeşte să prezinte programul de guvernare născut din programul electoral al preşedintelui Johannis a ieşit la rampă sâmbătă dimineaţa. Şi ce ne-a adus? O listă de măsuri redactate de Adriean Videanu (până la un punct) şi de ceilalţi descurcăreţi din PDL, plus câteva măsuri liberale gândite de inexistenţii strategi liberali ai PNL, dar prezentate cu multă dezinvoltură feminină de Alina Gorghiu.
Ce conţine programul PNL? Vorbărie politică de tip electoral şi măsuri după măsuri şi măsurici, pe care nu le ţine minte nici un calculator cu memorie medie. Taxa pe stâlp, accizele, reducerea TVA şi creşterea natalităţii (ridicată de gureşul avocat Predoiu la rangul de problemă de ”securitate naţională”). Marea noutate şi bombă a programului Blaga – Predoiu – Gorghiu – etc este promisiunea cu clasa mijlocie de 50%, cât nu au nici Germania şi nici Italia. Esenţa programului de guvernare al PNL are totuşi o piatră de căpătâi. Îşi propune să îndeplinească programul preşedintelui Johannis, devenit în gândirea lui Predoiu ”platformă electorală”. Adică în ce fel PNL-ul poate împacheta electoratul şi opinia publică pentru a izbuti să ducă la împlinirea celei mai fierbinţi dorinţe a noului preşedinte: cum să facă marele PNL să izbutească figura cu scoaterea din pălărie a guvernului meu, sau guvernul Johannis.
Taxa pe stâlp, reducerea TVA, scăderea accizei pe carburanţi, mai mulţi copii şi un guvern al meu care să răspundă repede la comenzi. Cam astea par fi elementele importante ale programului PNL, pus la cale inclusiv de PDL – iştii pe care îi caută procurorii.
Să vedem cine mai rămâne liber şi ce mai rămâne din program după reţinerile şi dezbaterile din săptămânile şi lunile următoare!
Cornel Nistorescu
