Deunăzi, în Piaţa Charles De Gaulle, fostă Stalin, stăteam de multă vreme aşteptând, ca mulţi alţii ieşiţi din metrou, să trec strada în fluierăturile isterice ale miliţienilor. Ce se întâmpla? Trecea, “pas cu pas”, “Colosul mut”… Ce să-i faci? Cum ar zice chiar el: “Ghinion!”. Da, eu, cu mâna mea, l-am votat! Nu-i voi cere votul înapoi cum a făcut-o cu stil Ion Spânu, dar îi voi bate obrazul cu hârtia aia (buletinul de vot) şi va fi “un lucru bine făcut!”
Da, Herr President, am înţeles că “te ţin Organele” şi ele trebuie să lucreze… De aceea ai ales şi matale “alaiul” celor cinci limuzine însoţite de maşinile miliţiei (miliţie, că poliţie nu e!) plus duba albastră (ambulanţa) care, în fiecare dimineaţă la zece fără zece “trecute fix”, te conduce la “servici”. Te lăfăi în “Mertzedes” privind în gol, mulţumit de sine! Dar noi, ăştia care te votarăm, om fi mulţumiţi de prostia pe care am făcut-o? Aşa mare cum eşti, te laşi “condus” de şeful Serviciului de Protecţie şi Pază, dar şi de alţii ca el, fiindcă ei te-au împins în dealul Cotrocenilor la ordinul “străineziei”, dornică să schimbe o slugă obraznică şi imprevizibilă cu una disciplinată! Ştii că ăsta, sepepistul, are în urbea unde s-a născut o stradă botezată “General Lucian Pahonţu”? Ia, întreabă-l ce a făcut sau, mai bine zis, ce NU a făcut pe când era şeful jandarmilor – fostele trupe ale Securităţii – şi avea în grijă principalul muzeu de artă al ţării. Degeaba l-a pus Chiorul staroste peste poteră? Doar aşa i-a ales pe toţi: după dosarul murdar, ca să-i poată şantaja!
Ne-am pricopsit cu un Golem în timp ce şoarecii joacă pe înalta masă a ţării unde prezidează femeia aceea, “partenera” procurorilor, îmbrăcată cu o haină galbenă ca fierea şi care se stropşeşte prin colţul gurii ca în şedinţele de partid comunist de la Galaţi. “Justiţia, zici Herr President, trebuie să-şi continue procesele…” Care justiţie? Aia care te-a spălat pe tine de incompatibilitate? Ştii cum e justiţia în România? Am auzit o bătrână spunând un mare adevăr: “În ţara noastră, Legea e Fărădelegea!”. Vom crede că justiţia îşi face treaba atunci când banii celor care fost dovediţi că au furat se vor întoarce din conturile lor înapoi în vistieria statului! “Primul pas” îl faci pe marginea prăpastiei şi nu cred că poporul te va urma. Deschide ochii şi vezi că şefa de la DNA are o frunte îngustă de două degete pe care încearcă s-o ascundă cum ascunde adevărul despre cel care a pus-o acolo unde e.
În copilărie, când Bucureştii erau stâlciţi sub bombe de americani, după 04/04/1944, copil fiind, împreună cu ai mei ne-am refugiat vara în Transilvania, la Bod, într-o gospodărie săsească. Ce ordine, ce curăţenie, ce fermă, ce animale! Pentru asta te-am ales, pentru că voi, saşii, sunteţi disciplinaţi, ponderaţi şi constanţi. Dar acum, când te-am văzut cu potera împrejur, ţi-au ieşit la iveală infatuarea, morga şi orgoliul.
“Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor!” Cu atât ne-am ales atunci când te-am ales! Stai la Cotroceni şi baţi darabana cu degetele pe birou, producând, ceasuri întregi, o muzică monotonă. Din când în când ne mai “zici” ceva pe Facebook: “Je suis Charlie!”. Zău? Ştiai tu ce făceau nenorociţii ăia cu foaia lor de şters la cur? Cine ţi-a vorbit despre ei?! Stan şi Bran?
Eşti satisfăcut, Herr President, că ai fost primit “Sus”, în vârful piramidei? Acolo, printre “elitele” capabile de orice ca să-şi păstreze privilegiile şi avuţiile. Ce ideologie? Vax! Astăzi nu mai vorbim de “Stânga” şi “Dreapta”; sunt totuna. Societatea se împarte în “Sus” şi “Jos”: aristocraţia, bogătaşii de o parte şi plebea, încălecaţii, carnea de tun de cealaltă. Ştii, Her President, că vei rămâne “Sus” atât timp cât îi vei servi pe cei puternici şi vei veghea ca privilegiile lor să fie respectate. Să plătească prostimea taxele, găurile făcute de bănci, toate hoţiile! E ciudat că nu ai reuşit încă să impui legile “Big Brother” în ţara cu cel mai răbdător popor… Se află pe ordinea de zi a celor mai cunoscute democraţii: în Elveţia, în Franţa şi în Statele Unite. Numai Internetul mai permite încă celor mulţi să se răzvrătească şi să se mobilizeze. De aceea trebuie controlat.
Ţine minte însă, Herr President, ce spunea profesorul Constantin Rădulescu-Motru despre români: “(…) românul izolat este blând ca şi mielul. Când îi bate din picior cineva, el tace. Aşa a tăcut şi tace în faţa celei dintâi ciocoroade, dacă o vede îmbrăcată altfel ca el. «Capul plecat sabia nu-l taie.» De aceea, la oricine arată sabia, el pleacă capul. Când simte însă cotul tovarăşului, adică când este în ceată, atunci, de îndată ridică capul: şi atunci fereşte, Doamne, pe oricine de dânsul, căci este repede la mânie”.
Regret că v-am ales, Herr President? Francezul zice că “regretul este ca o sabie pe care o smulgi din trupul inamicului”…
Eugen Mihăescu
