Cine a spus ca Papa Francisc a fost ales pentru a revigora imaginea problematică a Bisericii Catolice a avut mare dreptate. Dar mi-e teama că doar imaginea. Lângă multele afirmaţii referitoare la unificarea Bisericilor mai apare una: stabilirea Paştelui la o dată comună. Ce se ascunde în spatele afirmaţiei?
Propunerea Papei Francisc nu este deloc originală, aşa cum a titrat mai toata presa. În luna aprilie, Papa Tawadros al II-lea al Bisericii Copte a Alexandriei i-a propus Papei Francisc stabilirea unei date comune a Paştelui pentru toate Bisericile creştine, susţinând că aceasta este o urgenţă, în special pentru comunităţile creştine din nordul Africii şi Orientul Mijlociu, care, datorită multiconfesionalităţii locului, sărbătoresc Paştele la date diferite.
Răspunsul de atunci al Nunţiului Apostolic din Egipt, Arhiepiscopul Paul Gobel, a fost o invitaţie adresată Papei Tawadros II de a trimite o delegaţie a Bisericii Copte la Adunarea Episcopilor Catolici ce se va desfăşura în Octombrie la Roma. Cum însă Papa Francisc a declarat deseori că este nevoie de o unificare a Ortodoxiei şi Catolicismului, ideea i-a plăcut, drept pentru care propunerea a fost trimisă către doi lideri importanţi ai Ortodoxiei: Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I (cu care, reamintesc, Papa a avut o întâlnire mai mult decât protocolară) şi Patriarhului Rusiei, Kiril.
Practic, este încă o declaraţie prin care Papa Francisc îşi exprimă credinţa că într-o lume puternic secularizată şi cu provocări din ce în ce mai mari la adresa creştinismului ar fi nevoie de o minimă strategie comună de acţiune a Bisericilor creştine. Rămâne de văzut şi ce răspuns va primi propunerea.
Deşi este una din chestiunile minore ale diferendelor dintre Ortodoxie şi Catolicism, problema calendarului a generat polemici chiar în sânul Ortodoxiei, odată cu adoptarea calendarului pe linie civilă. În 1923 Congresul interortodox din Constantinopol a adoptat calendarul gregorian, însă nu fără polemici, unii ortodocşi crezând că adoptarea noului calendar presupune o unire forţată cu Catolicismul. Pentru a aplana aceste polemici, Sinodul de atunci a decis ca fiecare Patriarhie să treacă la calendarul gregorian când va crede de cuviinţă.
Au adoptat îndreptarea Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Română (octombrie 1924), Patriarhia Antiohiei, Bisericile din Grecia, Albania, Polonia, Cehoslovacia, Finlanda. Bulgaria şi Arhiepiscopia Ciprului. Nu au îndreptat calendarul încă Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă şi Biserica Sârbă, la care se adaugă mânăstirile de la Muntele Athos. De aceea, data Paştelui Ortodox se sărbătoreşte în toată Ortodoxia după vechiul calendarul iulian, chiar şi pentru Patriarhiile care au în uz calendarul gregorian, în scopul păstrării unităţii liturgice a Ortodoxiei.
Aşadar, unificarea datei Paştelui se poate realiza doar printr-o alternativă:
1. Fie întreaga Ortodoxie va renunţa la stabilirea datei Paştelui după calendarul iulian şi îl va folosi pe cel gregorian astfel încât să coincidă cu Paştele Catolic. Cum însă unii ortodocşi încă mai văd în îndreptarea calendarului o erezie, această soluţie va lua foarte mult timp pentru a lămuri problema. Suficient de reamintit că Patriarhia Rusă, o voce importantă ce se visează a fi „a treia Romă”, nu a îndreptat calendarul, iar Patriarhiile care deja folosesc calendarul gregorian fac totuşi o excepţie la serbarea Paştelui, mergând pe calendarul iulian.
2. Fie Catolicismul, deşi foloseşte calendarul gregorian, va face o excepţie, asemenea Patriarhiilor care folosesc deja calendarul gregorian, şi va stabili data Paştelui după calendarul iulian, pentru a coincide cu Paştele Ortodox. Această soluţie pare puţin probabilă, din moment ce Papa Francisc, atunci când a mai vorbit de unificarea Bisericilor, a spus că „nu vrea să impună o anumita cerinţă”. Aceasta, în limbajul codificat al diplomaţiei bisericeşti, înseamnă că, de fapt Biserica Catolică nu este dispusă să renunţe la modificările pe care le-a făcut după Marea Schismă, pentru a reveni în sânul Ortodoxiei.
Eugen Tănăsescu
