Din acel PNL care i-a făcut pe mulţi români să creadă într-un alt viitor, Ludovic Orban rămăsese ultimul mohican. Umilit la ultimele alegeri interne, când favorita prezidenţială Alina Gorghiu i-a arătat degetul mijlociu, Ludovic Orban a devenit, din armăsarul de altădată care mânca jăratic, o biată mârţoagă cu pedigree.

Astăzi, când toată lumea vede că PNL nu mai este decât o efigie pe edificiul PDL, nu mai e nimeni din rândul liberalilor care să ţină steagul sus şi să se împotrivească acestui curent devastator care duce partidul într-o zonă în care, până de curând, aruncau cu pietre! După retragerea lui Crin Antonescu, Ludovic Orban era unul dintre puţinii liberali autentici în acest partid, pe care mulţi îl vedeau preşedintele firesc după câştigarea prezidenţialelor de anul trecut.

Ce-o avea şi el ascuns în dulap? Ce maimuţă i s-o arăta şi lui dimineaţa? N-avem de unde să ştim. El, Orban, care altădată i se împotrivea lui Tăriceanu sau lui Antonescu, oameni grei în PNL, se gudură acum pe lângă fustiţa Alinei Gorghiu, dispus să facă tot felul de tumbe numai să-i fie pe plac celei intrate de curând în rândul plagiatorilor de lux! El, în faţa căruia tremura până şi Traian Băsescu, rosteşte sfios numele lui Johannis şi pare dispus să-şi ia scăunelul pentru a ajunge la înălţimea fundului prezidenţial!

Ludovic Orban priveşte senin cum preşedintele îşi alege oamenii de încredere numai din curtea fostului PDL. I s-a părut firesc ca Tatiana Bran, al cărei soţ tuna şi fulgera în ziarele pariziene împotriva PNL-ului care da lovitura de stat în 2012. I s-a părut normal când Johannis l-a luat consilier de taină pe Mihai Răzvan Ungureanu, care urla ca disperatul în timpul Referendumului („NU, NU!, NU!, Încă o dată: NU!, NU!, NU!”), propunând românilor „proiectul Băsescu”.

Şi acum, când Johannis vine să ne spună tuturor că MRU, cel atât de hulit pentru Gojdu, pentru Tezaur, pentru OMV, pentru Kobe, pentru Unguent, este singura variantă la conducerea SIE, Ludovic Orban ne prosteşte în faţă că a trecut mult timp de atunci, de parcă n-ar şti că s-au scurs doar trei ani de când fostul membru al Comitetului Central al UTC era doar o floricică la butoniera lui Traian Băsescu!

Mihai Eminescu, într-un articol din 26 mai 1879, scria: „Şi această bandă, cînd se află în opoziţie, poartă pe steagul său firma de «regimul virtuţii», iar după ce au luat cu asalt puterea se numeşte «guvernul partidului liberal-naţional»! Cu alte cuvinte, văzând ce a devenit acum PNL, am putea spune că textul lui Eminescu  este mai actual decât oricând. Acest partid a rezistat în aceşti 25 de ani în vâltoarea regimurilor Iliescu şi Băsescu oricăror tentaţii de fi la Putere cu orice preţ, scoţând în faţă armura „regimului virtuţii”, fiind, în toată această lungă perioadă, cel mai consecvent critic al autoritarismului impus de cei doi foşti preşedinţi. Iar acum readuce la Putere întreaga „bandă” a lui Băsescu, pe care vrea s-o transforme în „guvernul partidului liberal-naţional”!

Şi, iată, acum, când a venit la Cotroceni cel mai puţin liberal dintre toţi liberalii, nu mai este nici o voce în acest partid care să pună piciorul în prag şi să spună: „Aiasta nu se poate!”, atunci când vede că privirile lui Johannis se îndreaptă cu gingăşie doar spre foştii pedelişti, cei pe care lumea i-a urât din toţi rărunchii după dezastrul celor 10 ani ai regimului Băsescu pe care tocmai ei l-au reprezentat. N-aveam pretenţia la îngălatul Theodor Atanasiu să facă acest lucru, din moment ce nu mai pridideşte să-i pupe picioruşele Adrianei Săftoiu, cea care i-a făcut, la ordinul lui Băsescu, plângerea ce l-a scos din fruntea MApN. De Alina Gorghiu nici nu se pune problema să reacţioneze în vreun fel la această accentuată pedelizare a PNL, căci ea îşi trăieşte doar visul de a fi mai ceva decât Elena Udrea, ale cărei casete video pare a le studia în fiecare seară, fiind preocupată doar de felul în care trebuie să rostească pe post cât mai erotic sintagma: „Domnul Preşedinte Johannis”.

Însă de la Ludovic Orban m-aş fi aşteptat să le spună şi Turcanilor, şi Săftoilor, şi lui Blaga, şi lui Predoiu şi Sulfinei Barbu: „Bine aţi venit în PNL, dar să nu credeţi că am uitat ce aţi făcut când aţi fost stâlpii pe care s-a sprijinit regimul lui Traian Băsescu, aşa că aveţi un timp de penitenţă, după care vom vedea ce treabă aveţi pe aici!”. Şi ne-am fi aşteptat ca Orban să se ridice în picioare în structurile PNL şi să tune: „Băi, sunteţi nebuni, voi nu vedeţi că Preşedintele se înconjoară doar de foştii PDL-işti?”. Dar, nu! Ludovic şi-a luat din cui ghitara şi s-a pus iarăşi pe cântat Ode la televizor, în speranţa că una dintre ciosvârtele aruncate de Johannis către foştii PDL-işti, va ajunge din întâmplare şi la el.

Acum se consumă cea mai neagră perioadă din istoria PNL, venită, în mod ciudat, după ce, pentru prima oară în istoria recentă, acest partid a dat preşedintele ţării! Dar este oare Klaus Johannis un liberal adevărat? Iată o întrebare care ar merita atenţie nu numai pentru că vechimea lui ca membru PNL este inexistentă, ci pentru că domnia sa se dezvăluie în fiecare zi, cu fiecare decizie ciudată pe care o ia, mai degrabă ca o făcătură de laborator, un fel de liberal modificat genetic, a cărui misiune este de a înregimenta PNL în acele structuri controlabile de către păpuşarii din umbră, aşa cum nu a fost niciodată acest partid în toţi aceşti 25 de ani.

Aşa se explică faptul că, rând pe rând, Crin Antonescu, Călin Popescu Tăriceanu, Norica Nicolai, Renate Weber au fost „convinşi” să plece căci, cu ei în PNL, n-ar fi putut fi pus în practică acest plan de dresare a ultimului partid istoric. Pe Ludovic Orban l-aş fi văzut, mai degrabă, pe lista excluşilor, dar el, cum spuneam, nu mai este calul lui Făt-Frumos, cel care mânca jăratic, ci mârţoaga pe care o mai călăresc din când în când Alina Gorghiu sau Klaus Johannis.

Ion Spânu