Veceul turcesc din arestul Capitalei e celălalt nume al terorii. Prizonierii trăiesc sub amenințarea unui bot de șobolan care se ițește din străfunduri dacă nu-i astupi traseul cu un pet. Legenda merge din gură în gură așa cum merg poveștile cu zmei, iar șobolanul din umblătoare a băgat în sperieți, de-a lungul anilor, toată lumea bună a bulăului.
În intervalul 2005-2015, rozătorul de la tubulatură a dat dovezi de existență peremptorii. Dinu Patriciu a istorisit cu lacrimi în ochi cum a fost nevoit să-i blocheze accesul în celulă înfundând closetul cu hârtii, iar Elena Udrea zice că a ținut bestia la distanță cu o sticlă de Dorna.
Niro, Cocoș, Gabriel Sandu și Pinalti n-au spus-o, dar din comportamentul lor docil față de anchetatori reiese că au văzut și ei șobolanul. Dinu Pescariu, Gabriel Marin, Claudiu Florică sau Gheorghe Stelian nu l-au văzut, dar prin opera lor scrisă au dat de înțeles că nici nu vor să-l vadă.
Sute de denunțători își dau în primire complicii, iar dosarele Microsoft, EADS, ANRP și Gala Bute se limpezesc mulțumită guzganului din latrină. Arătarea șobolanului se dovedește, iată, mai productivă ca arătarea pisicii.
Simbolul suprem al mizeriei penitenciare a ajuns a doua pârghie a procurorilor, imediat după ascultarea telefoanelor. E cam puțin pentru o meserie făcută să umble cu probe.
De câteva luni, arestul preventiv e folosit în supradoză, branduit ca o cameră de supliciu care poate stoarce din captiv probele ce lipsesc din mapa obiectivă a procurorului. Pentru mulgerea Elenei Udrea, DNA a apelat nu doar la confiscarea sutienului, ci și la șase cereri de arestare, cu cinci mai mult decât statistica judiciară de până acum. Parchetul General, la rândul lui, l-a trimis pe Adrian Sârbu după gratii doar pentru presupusa faptă a unui borfaș de rând. Pare c-a făcut-o ca să egaleze scorul politic și nu ca să combată un sistem cronic de evaziune fiscală.
Dosarele tratate acum în regim de urgență – în special alea de mare corupție – datează de pe vremea mamuților lânoși. Așa cum vânătorii primitivi își povesteau oful în picturile rupestre, tot așa i-a pictat presa pe făptuitori pe toți pereții, în ultimii zece ani. Dar anticorupția se ocupa pe atunci cu modernizarea statului.
De la atâta așteptare, dosarele au cearcăne, sâni căzuți și varice. Arată ca niște parașute bătrâne, iar procurorii vor să le trimită repede la produs satisfacție publică. Arestul preventiv e coaforul lor de urgență, stenogramele țin loc de rimel.
Să ne mulțumim, așadar, cu înțelepciunea proverbului portughez “Dacă n-ai câine, vânezi cu pisica”. DNA vânează cu șobolanul și dezleagă limbi pe care le credeai înnodate definitiv.
Nu știu dacă se va recupera ceva din banii furați. Văd însă că s-au recuperat deja niște povești nemaiauzite, cu balauri, prințese și bogății fără număr, care ne pot întregi tezaurul folcloric.
Dacă s-ar acorda statuete pentru anticorupție, Oscarul Justiției Române ar trebui să fie un șobolan de aur. El ar semnifica aportul naturii umane la înfăptuirea cercetărilor penale. La decernare, însă, ar fi bine să vă puneți mâinile la urechi. N-ați mai auzi chițăitul de satisfacție al statului îmblănit și modernizat.
Doru Bușcu, catavencii.ro
