Nu-mi vine să cred că liberalii adevăraţi, cei din vechiul PNL, nu s-au dus la aniversarea a trei ani de la căderea guvernului MRU, lăsându-l astfel pe Victor Ponta să apară în ochii oamenilor ca fiind, în 2012, artizanul acelei moţiuni de cenzură a USL, care a avut atunci o susţinere uriaşă în rândul populaţiei!
Numai Alinei Gorghiu putea să-i treacă prin cap o asemenea prostie. Ea, ca lider al PNL-ului de azi, nu poate să înţeleagă strategia care l-a făcut pe Victor Ponta să nu se prăbuşească din punct de vedere politic după ce a fost înfrânt la alegerile prezidenţiale: ţinerea cu dinţii de minciuna că USL există, slogan cu care a şi reuşit să obţină acel scor foarte bun de la alegerile europarlamentare!
Această manevră mincinoasă (coroborată cu fuziunea PNL tocmai cu PDL, împotriva căruia s-a constituit USL) este şi cea care îl ţine acum în fotoliul de prim-ministru, prin atragerea PLR-ului lui Tăriceanu în arcul guvernamental. Mai ales că speculaţia merge până acolo încât se spune că parlamentarii fugiţi din PNL ar reprezenta chiar liberalismul în acest fals USL 2, deşi tocmai Tăriceanu nu fusese de acord cu constituirea USL! Dar de ce să-şi bată capul Alinuţa cu lucrurile astea, din moment ce ea şi-a câştigat funcţia de acum chiar din ruperea USL?
Tocmai această aniversare a căderii lui MRU era prilejul nesperat ca PNL să arate că el a fost adevăratul motor al USL şi, deci, artizanul trecerii moţiunii de cenzură împotriva acelui guvern. Fără Crin Antonescu şi formidabila sa oratorie, PSD-ul n-ar fi trecut niciodată peste povara moştenirii lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Datorită lui Crin Antonescu, şi eu, ca şi atâţia alţii, am susţinut declarat USL-ul, fără ca vreodată să fi avut cea mai mică simpatie pentru orice construcţie a PSD!
Dacă ar fi fost acolo, în sală, toţi liberalii care au votat în 2012 pentru căderea guvernului MRU, în mod sigur Victor Ponta nu ar fi îndrăznit să mai apară în faţa auditoriului ca un veritabil DJ care să introducă filmuleţe despre realizările sale şi ale PSD, căci ştia că va veni imediat reacţia liberalilor. Era atât de simplu! Aşa, în lipsa liberalilor, Ponta a putut să zburde în faţa uriaşului ecran şi să spună toate bazaconiile: că USL a promis premier de la PSD şi preşedinte de la PNL, când ştie bine că tocmai el a fost contracandidatul lui Johannis, nicidecum susţinătorul acestuia, aşa cum se votase la Congresul USL la care a făcut referire atât de des, că programul de guvernare al actualului executiv este programul USL etc.! Chiar să nu-şi fi dat seama Alina Gorghiu că toate aceste manipulări, transmise în direct la TV, n-ar fi putut fi posibile dacă în sală şi la microfon ar fi fost liberalii?
Puţini au observat că RTV, postul lui Sebastian Ghiţă, colegul lui Ponta, a transmis toată manifestarea, cu excepţia unui singur moment: exact când DJ Ponta a anunţat că pe ecran va fi prezentat fulminantul discurs al lui Crin Antonescu din 2012, transmisia s-a oprit – ce coincidenţă! – pentru „Publicitate”, revenindu-se în direct – a naibii coincidenţă! – chiar când filmul cu Antonescu s-a terminat!
Cum să-l laşi singur pe Victor Ponta să facă astfel de manipulări, când aveai ocazia să te confrunţi cu el, să-l pui în dificultate şi să-i aminteşti ce ştie o ţară întreagă, adică faptul că n-ar fi ajuns niciodată prim-ministru dacă PSD nu s-ar fi aliat cu PNL? Cum să ratezi ocazia de a-i aminti lui Victor Ponta că adevăratul motiv al ruperii USL a fost tocmai ambiţia lui de a fi preşedintele României, motiv pentru care agenţii lui de influenţă (Corina Drăgotescu, Lily Ruse etc.) l-au tocat continuu pe Crin Antonescu? Cum să nu-i aminteşti lui Ponta că tocmai refuzul lui ca Johannis să fie vicepremier a dus la ruperea efectivă a USL? Cum să-l laşi pe Ponta să acuze PNL că s-a aliat cu PDL, fără să-i aminteşti că tocmai Victor Ponta a fost ministru într-unul din guvernele Boc?
Mergând pe linia acesta, a confruntării directe, poate că era bine să apară la microfon însuşi Mihai Răzvan Ungureanu, care să-l înfrunte pe Victor Ponta şi, turnându-şi cenuşă în cap că a fost premierul lui Băsescu, aşa cum şi el a fost ministrul lui Boc, să explice de ce acum este membru PNL, în loc să dea declaraţii stupide împotriva actualilor săi colegi de partid, la fel ca Vasile Blaga, care, culmea!, este unul dintre co-preşedinţii PNL. Amândoi au preferat să declare că moţiunea de cenzură din 2012 a fost un furt, fără să-şi dea seama că acum sunt colegi cu „hoţii” care l-au dat jos pe MRU!
Şi ce constatăm? Că Alina Gorghiu, venită pe căi tandre în PNL, are impresia că sunt de ajuns banalele sale vorbe rârâite pe la TV, prin care anunţă că ea va da jos guvernul şi că-i va oferi lui Johannis un guvern al lui, fără să-şi dea seama că nici măcar preşedintele nu mai crede în această variantă. Că lui Vasile Blaga şi multora dintre colegi ai săi din fostul PDL nici măcar nu le trece prin cap să se lepede odată de Traian Băsescu, ci îl apără la fel de vârtos ca pe vremea când tremurau de frica lui!
Nici Gorghiu, nici Blaga nu văd că, în acest timp, Klaus Johannis, fără să-i întrebe de sănătate, i-a adus alături pe MRU, pe Dudu Ionescu, pe Tatiana Bran, se pregăteşte să-l numească ambasador pe Andrei Pleşu, ca şi pe Lilian Zamfiroiu, fostul adjunct al lui Nicolae Manolescu, pe Emil Hurezeanu, mâine-poimâine poate chiar şi pe Gabriel Liiceanu sau Mircea Cărtărescu, adică pe oamenii lui Traian Băsescu, cel care a dat constant cu ghioaga în frunte PNL-ului, dar şi PDL-ului, în acel clip de după perdeluţă! Parcă-l văd pe Johannis în spotul acela publicitar, în care unul strigă: „n-ai cu cine, mă, n-ai cu cine!”.
Aşa stând lucrurile, de ce să ne mai mirăm că lumea constată că Opoziţia aceasta a „marelui” PNL este doar o perie care doar gâdilă spatele tăbăcit al PSD-ului, în loc să fie pârmacul care să-i rupă şalele?
Ion Spânu