Primarul Gheorghe Nichita a pus forțele de ordine ale municipiului Iași să măsoare, cu mijloacele specifice muncii operative, libidoul și gemetele unei blonduțe care i-a dat papucii. Agenții și comisarii au fost însărcinați să închirieze camere la hotel, să se zbenguie câte doi în cearceafuri și să-i raporteze apoi primarului dacă scârțâie patul. Un monstru negru și vorbăreț, gelozia se naște din amănunte perverse, care aprind imaginația suferindului ca un film porno din anii ’80.

Primarul n-a găsit destulă alinare în filaj. Pulanul, fluierul și cascheta și-au arătat limitele. Au fost chemate, așadar, ajutoare. Un clan de bătăuși tatuați, căutat de Poliție pentru fapte îngrozitoare, a fost rugat de oamenii legii să-i bage în sperieți pe rivalii domnului Nichita.

Practic, un corp de oaste mixt, înfrățind legea cu răufăcătorii, a fost aruncat într-o idilă moldovenească ruptă din “Povestea Pulei”, în care Făt-Frumos merge pe șaizeci de ani, își dezdoaie paloșul doar cu pilule și își hrănește ego-ul din banii Primăriei.

Gheorghe Nichita a comis aceste fapte din dragoste.

Într-o primă fază, dragostea diferă de corupție, așa cum primarii diferă de baroni. Apoi, dragostea începe să capete trăsăturile abuzului în serviciu și, nu peste multă vreme, pe la sfertul mandatului, dragostea se face atât de frumoasă, încât primarii o iau de hoție. Unii zic că dragostea durează trei ani, dar dacă nu există reținere, poate dura până la arestarea preventivă.

Vila din Copou a primarului-subinginer sau angajamentul său de informator al Securității te îndeamnă să fii filozof. De ce altceva fură oamenii, dacă nu din dragoste?

Dragostea te împinge să i te arăți ființei iubite într-o lumină avantajoasă. Dacă ești prost, chel sau – Doamne, ferește! – sărac, trebuie să pui lumina așa cum trebuie, cu ajutorul banilor furați de la stat. Povestea despre tine ajunge, prin dragoste, o minunată și tandră minciună de self-improvement, un basm prin care se naște, dintr-un neisprăvit, un primar, un ministru sau un președinte pe care îl iubesc blondele. Dragostea te îmbunătățește. Așa cum se spune, te face mai bun.

Dragostea e imnul pe care neputința și-l cântă cu voce îngroșată.

Dacă a furat, Traian Băsescu tot din dragoste trebuie s-o fi făcut. Când iubești ca om politic, când vrei să ai, adică, ceea ce nu poți avea fiind doar tu însuți, ești nevoit să furi încontinuu, fără să conteze că ceea ce furi sunt alegeri, case, bani, libertăți sau timp din viața unui popor.

Te gândești că unul mai rotofei, ca Dorin Cocoș, o fi furat de foame, dar foamea e tot o formă de dragoste, fiindcă hrănește sinceritatea de a te recunoaște gras.

Micii tirani și marii neprinși ai României au furat mereu din dragoste. Din dragoste pentru copii, pentru neveste, pentru amante, din dragoste pentru casele cu etaj, pentru limuzine, pentru bijuterii sau pentru conturi în străinătate. Acești hoți lirici au ghicit oportunitatea unui sentiment pe care apostolii au clădit o religie, iar regii o civilizație.

După cum arată stenogramele și ascunderea averilor, dezastrul României stă pe iubire. Cum zicea și prozatorul: Dacă dragoste nu e, nimic nu e.

Doru Bușcu, catavencii.ro