Arestarea şi declanşarea cercetărilor în cazul celui mai mare trăgător de sfori din regimul Băsescu, mă refer la Dorin Cocoş, deschid larg porţile spre imperiul întunecat al afacerilor păstorite de Traian Băsescu. Deciziile privitoare la Elena Udrea şi Adriean Videanu accelerează procesul. Mulţi dintre oamenii de afaceri spuneau că nimic din ce însemna un mare proiect, contract sau modernizare nu trecea fără viza Elenei Udrea şi fără o decartare la Dorin Cocoş. Culmea este că nu ne aflăm în faţa unei mari invenţii. ”Vorbeşte cu Dana” a fost laitmotivul altei guvernări şi vine probabil de la o altă propoziţie celebră, cunocută în Comitetul Central al PCR: ”Tovarăşa este de acord?”

Asta a fost România şi puterea ei în mai toate etapele istorice. Dar, în ultimii 10 ani, parcă a fost mai grosolan ca niciodată! O adunătură de sfertodocţi înfometaţi de putere, spoiţi prin şcoli de mâna a treia, plini de tupeu şi cu dexterităţi nebănuite în manevrarea gologanilor, rozalii şi machiaţi ca la circ, toţi s-au strâns în preajma Comandantului şi au format o guvernare în stil bandă care ocupă un oraş, o comună sau o ţară.

Parcă am fi fost în povestea în care un echipaj de piraţi, conduşi de Lupul cel Bătrân, specialist în vândut ţiţei cu uriaşe tancuri petroliere, ar fi hotărât să dea lovitura vieţii lor. Să fure iahturi şi bărci, să şterpelească vapoare dintr-un port şi să le vândă, să falimenteze bănci sau fabrici, toate li s-au părut floare la pălărie. Povestea zice că piraţii s-au entuziasmat şi ar fi strigat cu toţii un ura prelung când Lupul cel Bătrân ar fi spus:

– Să cucerim o ţară!

Mânuitori de săbii şi făclii, clovni şi vrăjitori, piraţii au coborât în port şi l-au cucerit ca pe o tavernă. Toată pegra s-a adunat în jurul lor, toţi hoţii şi urmăriţii au văzut în ei speranţa şi salvarea. Başca sprijinul naivilor care vedeau în ei o schimbare radicală în oraşul şi în ţara lor leşinate de resemnare.

Nimic din ce s-a învârtit în regimul Băsescu, mă refer la roţile mari de caşcaval, nu s-a clintit un centimetru fără ştirea Comandantului. Când Traian Băsescu i-a numit pe Tiberiu Niţu şi pe Laura Codruţa Kovesi, fetele lui Traian Băsescu se lăudau la cunoscuţi într-un mod care trebuie să ne dea de gândit:

– Şi de data asta a învins tata! A câştigat meciul cu 5-1!

Vă invit să rememoraţi cine a mai fost numit cu acel prilej, în afara celor doi, Niţu şi Kovesi? Păi au mai intrat pe post de goluri marcate de preşedinte în poarta democraţiei şi statului de drept Alina Bica, Bogdan Licu, Codruţ Olaru şi Elena Hosu.

Aşa ziceau fetele, semn că acasă Marinarul îşi freca palmele de bucurie, convins fiind că în bătălia pentru controlul asupra parchetelor şi a procurorilor a câştigat ca într-un meci cu o echipă de divizia a patra.

Asfaltări, energie, contracte mari cu statul, inclusiv EADS-ul trecut de pe echipament german pe Motorola la ordinul lui Vasile Blaga, televiziuni cântătoare, ziare pupincuriste, numiri în posturi cheie, judecători importanţi şi procurori nemiloşi, curţi peste curţi, toate au funcţionat doar la comanda supremă, venită din vârful Dealului. Elena Udrea n-a fost decât graţia care urmărea aplicarea planului şi supraveghea înfăptuirea lui. Şi alegea oamenii de încredere care să execute următoarele comenzi ale planului de cucerire şi control. Ea era şefa supremă a gorobeţilor înrolaţi în solda sistemului. Şi care gorobeţi se considerau aleşii Domnului pentru simplul fapt că într-o perioadă de criză au intrat în banda care conduce marile afaceri. Şi din care să-şi tragă şi ei câte ceva.

Îşi imaginează cineva că Alina Bica a funcţionat la inspiraţie? Că Gabriel Oprea şi Ilie Botoş sunt doar nişte conştiinţe cu epoleţi? Că Sorin Blejnar şi Dorin Cocoş au făcut naveta în Dubai şi la Monte Carlo numai pentru raze de soare şi amintiri siropoase? Crede cineva că toată această piramidă de putere de tip mafiot dată în vileag de declaraţiile fostului ministru Gabriel Sandu a funcţionat de capul ei? S-o creadă mutu şi cu Mutu! La Transporturi şi la Economie au funcţionat aceleaşi mecanisme. Pinalti a învârtit miniştrii după aceleaşi reguli şi cu aceleaşi contribuţii la partid.

O fi din spuma Mării ieşit acest Cătălin Predoiu pentru a reîncepe cu el o altă viaţă!? Să-mi tai mâna fără anestezie şi tot nu cred. Un cărător de geantă de sub poalele Elenei Udrea vine acum şi se dă marele nevinovat şi salvatorul naţiei. Să mă ierte Ţara mea pe care n-o pot iubi în stilul siropos şi sforăitor al unui comentator de televiziune, dar la fel au funcţionat afacerile şi în SRI, şi în SIE, şi la „Românii de pretutindeni”, departament umflat cu zeci de milioane de euro pentru cumpărat alegători.

Peste tot maşinăria de tip Băsescu – Udrea – Cocoş – Blejnar – Videanu – Anca Boagiu – Liviu Negoiţă etc. a funcţionat la fel. Şi primăriile conectate la degetul arătător al Coanei Joiţica au fost tot locuri de dezmăţ juridic şi financiar. Şi au funcţionat ca nişte echipe de servitori dirijate de la centru şi mândre că pot pune la dispoziţia cucoanei şi a Comandantului terenuri, prostime care să aplaude şi coruri de fluieraşi contra adversarilor. Şi care, după plecarea acestora, i-au călcat în picioare pe cetăţeni sau le-au trântit uşile în nas.

Faptul că Adriean Videanu şi Elena Udrea sunt în aceeaşi situaţie nu face decât să ne întărească sentimentul de ireparabil. Au început despăducherea sistemului şi recuperarea unei părţi din banii furaţi. România deschide ferestrele spre aerul împuţit din instituţiile statului. Şi procesul de curăţenie pare să fi început cu cei din vârf. Prăbuşirea regimului Băsescu nu se mai poate opri. Este vorba de cunoaşterea lui. Investigaţiile acestea legate de afacerea Microsoft, de restituiri sau de cine naiba mai ştie ce au adus declaraţii importante şi dovezi care nu mai pot fi îngropate.

Funcţionarea de bandă politică a PDL şi a regimului Băsescu nu mai poate fi contestată. Mărturiile şi probele obligă la o operaţiune amplă, de curăţenie generală, o curăţenie care, din păcate, duce şi la Curţi, şi la Servicii, şi la mass-media, chiar şi la ONG-uri. Mecanismul puterii diabolice de tip totalitar s-a reprodus sub cele mai felurite chipuri şi cu cei mai imbecili oameni. Şi adeseori cu lepre de mare anvergură, fără urmă de caracter şi fără nici un gând la serviciile publice cu care sunt datori.

Dacă Pinalti, Udrea, Cocoş, Sandu, Videanu, Blejnar şi cei din jurul lor au intrat în malaxor, procesul nu mai poate fi oprit. Nu ne aflăm în faţa unor mari conştiinţe care să încremenească tragic în faţa judecătorilor. Vor turna şi vor încerca să scape din nebunia generată de scufundarea corabiei.

Am reluat pentru un prieten povestea cu piraţii care au visat să cucerească un oraş. Reacţia lui a fost total împotriva parabolei:

– Fugi, mă, de-acilea! Mai bine o compari cu situaţia de pe Costa Concordia, unde vaporul se scufunda, călătorii mureau, iar comandantul se giugiulea cu o moldoveancă.

Peisaj de sfârşit de domnie după o poveste tristă şi dureroasă, în care n-am trăit nimic eroic, nimic măreţ, dar am irosit ani şi am îmbătrânit fără să ne înţelepţim. Nu rămânem decât cu cicatricile îndurării şi cu aventura unui grup de comando aburcat în aplauzele majorităţii în marile dregătorii ale României.

Cornel Nistorescu