Războiul Ponta-Iohannis nu mai poate fi evitat. Marea noastră nenorocire vine de la faptul că nu avem un premier de rezervă şi nici un preşedinte de schimb. În cazul în care unul dintre ei clachează sau se clatină nu avem piese de schimb. Adică o soluţie de rezervă pentru fiecare. De când Victor Ponta se crede buricul pământului şi conduce guvernul şi PSD-ul ca un căprar furios şi grăbit, înlocuirea sa devine o problemă mai importantă şi cu un calendar care începe să ţină şi de o anume stringenţă.
Asta în vreme ce Klaus Iohannis o ţine uşor, bătrâneşte pentru că nu are pe nimeni care să-i sufle în ceafă. Faptul îi dă siguranţă şi calm, semn că are încă suficient timp la dispoziţie. Nu are contracandidat şi n-are de ce se grăbi. În schimb, Victor Ponta, oricât de harnic încearcă să fie (şi să pară), a ajuns prea repede în faţa problemei înlocuitorului său.
Cum se poate explica o asemenea uzură în ciuda rezultatelor economice bune, în ciuda mâinii de fier cu care ţine PSD-ul şi a prezenţei sale (cel mai adesea enervantă şi ironică) aproape ostentative pe micile ecrane. Victor Ponta nu are nici opoziţie, nici contracandidat. Nici în partidul său şi nici la Opoziţie. Şi cu toate acestea scade în sondaje, coboară în încrederea populaţiei şi ocupă cu dezinvoltură postul de inamic public. Nu-l concurează decât Traian Băsescu. Care să fie explicaţia şi cine să fie de vină?
Recunosc că am luat act cu surprindere de această declaraţie. Afirmă la televizor tânărul prim-ministru că ar avea el informaţii de la servicii cum că oameni din anturajul meu s-ar fi întâlnit cu diferiţi reprezentanţi ai unor procesatori de lemn şi lasă se înţeleagă că ar exista un fel de trafic de influenţă la nivelul preşedintelui. Acest lucru este, deopotrivă, surprinzător şi fals”, a declarat Klaus Iohannis la plecarea sa în Italia. Spusele de mai sus, făcute la gura avionului, nu au la bază nici răspunsul oficial al SRI şi nici o cercetare prealabilă a unei alte instituţii, drept care nu avem de unde şti dacă faptul ”surprinzător” este şi fals. Surprinzător este, pentru că prin declaraţia sa Victor Ponta a declanşat războiul cu preşedintele României. Nu ştim dacă acest lucru s-a produs în baza unui plan de luptă sau este rezultatul proverbialei sale limbariţe în faţa microfoanelor şi a camerelor.
Oricum, Victor Ponta şi-a mai băgat singur o grenadă în buzunar, aşteptând prilejul unui serviciu din partea prietenilor. Adică să-i tragă inelul. N-a înţeles Victor Ponta nimic din insistenţaa cu care DNA-ul se luptă pe viaţă şi pe moarte să îl aresteze pe Dan Şova? N-a înţeles premierul că această încrâncenare în dislocarea unui personaj absolut nesemnificativ (Şova) este de fapt o etapă în demolarea protectorului său? Adică a preşedintelui PSD? N-a înţeles Victor Ponta că PSD-ul este mereu în contradicţie cu imaginea americanilor despre democraţia într-un spaţiu european de care au care nevoie ca de un capăt de pod? Zilele trecute, dacă ştirile nu ne mint, Victor Ponta şi Valeriu Zgonea s-au întâlnit prelung la Camera Deputaţilor cu Dean Thompson, însărcinatul cu afaceri al SUA la Bucureşti. Ponta vorbeşte engleză suficient de bine pentru a fi înţeles discuţia şi, în subtext, mesajul.
Partidul său şi majoritatea parlamentară pe care le conduce fără să crâcnească susţin modificarea Codului Penal în privinţa arestărilor. Modificarea propusă de PSD nu întoarce ţara pe dos, dar încurcă serios programul anglo-americano-DNA de a face curăţenie mai repede, mai simplu şi fără prea multe ezitări. N-a înţeles Victor Ponta de la nenorocitul acela de bileţel primit la Bruxelles de la Jose Manuel Barroso cu cele 8 sau 10 măsuri obligatorii că nu este în graţiile Comisiei Europene şi nici ale SUA şi că este acceptat doar în măsura în care se conformează? Adică dacă execută ordinele!?
Oricât de poliglot este, Victor Ponta se face că nu înţelege comunicarea politico-diplomatică. Poate că atâta poate sau se preface. Nu ştim cu certitudine. Un lucru este însă destul de limpede. Că după întâlnirea infructuoasă Thompson-Ponta-Valeriu Zgonea, partenerii României n-au fost nici înţeleşi şi nici mulţumiţi pe deplin. Numai aşa se explică de ce, fără prim-ministru, numai în prezenţa preşedinţilor celor două Camere, reprezentanţii principalelor state europene au reluat întâlnirea. Ca să ne transmită ce? Starea de înflorire a liliacului? Mobilizarea oamenilor reprezentând puterile Europei la o întâlnire cu al doilea om în stat, Călin Popescu Tăriceanu, şi cu Valeriu Zgonea nu poate trimite decât la o insatisfacţie majoră.
Partenerii importanţi ai României nu sunt de acord cu traseul iniţiat de Victor Ponta şi de PSD pentru modificarea Codului Penal şi nici cu ”civilizarea” arestărilor orchestrate de DNA. Oricât a încercat preşedintele Senatului să păstreze o distanţă diplomatică faţă de interlocutorii săi, nemulţumirea acestora transpare din toate comentariile şi luările de poziţie. Şi ne obligă să ne întrebăm dacă nu cumva principala miză a acestor întâlniri o reprezintă debarcarea guvernului Ponta şi temperarea PSD în iniţierea de modificări ale Codului Penal.
Ce ne mai spun aceste întâlniri neobişnuite şi neuzuale?Că forţa de presiune a Opoziţiei este egală cu zero virgulă ceva şi că singura soluţie de a mai tempera modificările şi iniţiativele premierului dezinvolt vine din intervenţia ţărilor europene. Şi mai ales a SUA.
Cornel Nistorescu
