Traian Băsescu face în aceste zile, împins de demonii ursitei sale, un lucru rău pentru sine dar bun pentru țară: dă teste de curaj și probitate copiilor săi din vicii. Din viciul curiozității și al mahalagismului a zămislit Traian Băsescu avortonul cu SRI care s-a ocupat să reactiveze în ultimii 10 ani poliția politică în România.
Din viciul răzbunării a corcit Traian Băsescu neprihănitele principii ale justiției cu procurori și judecători stând capră, marcați de ADN-ul său revanșard. Acum, când nota de plată îl amenință tot mai implacabil, Traian Băsescu încearcă să braveze vorbind mult și prost.
Ieri, în interval de numai câteva minute, piroanele pe care le-a scos pe gură cu planul de a străpunge, ca niște săgeți otrăvite, țintele vizate, s-au întors împotriva lui perforându-i armura de șarlatan infailibil.
Și-a atacat avortonul zămislit cu SRI acuzându-l că habar n-a avut, înainte de 2010, de mafia de la ANRP. Că SRI ar fi aflat abia în 2010 despre malversațiunile cu restituiri, și asta doar pentru că l-a sesizat el, președintele vigilent.
După spusele lui Traian Băsescu rezultă că anemicul serviciu de informații dormise ani de zile în izmene, ratând cu un tembelism descalificant datoria patriotică de a descoperi una dintre cele mai mari și scandaloase fraudări ale bugetului de stat al României. Teribilă ofensă, greu de înghițit mai ales de una dintre cele mai răsfățate progenituri ale regimului.
Acuza e binevenită. Nu pentru că ar fi adevărată sau credibilă (căci, evident, nu este, știut fiind faptul că încă din 2008 – 2009 Antena 3 făcuse dezvăluiri despre neregulile de la ANRP) ci pentru că dă acum prilejul lui Florian Coldea și instituției sale să dovedească dacă au sau nu curajul să-și apere onoarea, să-l înfrunte pe Băsescu, să-i spună în față, cu probe, că este un mitoman și un co-beneficiar al acelor devalizări. Despre care SRI nu numai că a știut dinainte de 2010 dar l-a și informat.
Și-a sfidat corciturile cu justiția, mă refer la procurorii obedienți până mai ieri, puși azi în situația de a-i întocmi rechizitorii, replicându-le la acuzația că ar fi șantajat-o pe senatorul Firea cu un șantaj și mai oribil: „să se hotărască doamna Firea dacă vrea să fie mămică sau politician”. Adică, mai pe înțelesul tuturor, dacă doamna Firea se va hotărî să fie politician (deci să continue procesul de șantaj cu el), nu va mai fi mămică. Aceasta e dihotomia lui sau, sau! Cine n-o pricepe…, să dea vina pe natură!
Și această sfidare are partea ei bună. Cuplată cu telefonul dat de Traian Băsescu la cabinetul procurorului Nițu, ar constitui un excelent motiv de reținere pentru 24 de ore a lui Traian Băsescu și de cerere a arestării lui preventive pe motiv de tentativă de influențare a actului de justiție, de șantaj în formă continuată și de amenințare cu provocarea avortului adusă unei femei însărcinate în 8 luni. Vor avea procurorii și judecătorii curajul și probitatea de a acționa astfel? Vor trece testul la care i-a supus ieri Traian Băsescu?
Logica lui „să se hotărască doamna Firea dacă vrea să fie mămică sau politician” este una evident amputată și manipulatorie. Deoarece există și varianta normalității, pe care Traian Băsescu o ignoră cu desăvârșire, aceea ca respectiva doamnă să poată fi simultan și mămică și politician. Tocmai prin excluderea din raționament a normalității, amenințarea lui Băsescu devine odioasă.
Dar la capitolul logică nici doamna Elena Udrea nu stă mai bine. Ea afirmă că dacă se acceptă faptul că procurorii au răspuns, în vechiul regim, la comenzile lui Traian Băsescu, trebuie să se accepte și faptul că aceiași procurori răspund acum comenzilor lui Klaus Johannis. Greșeala raționamentului doamnei Udrea este aceeași comisă și de Traian Băsescu: se ignoră varianta normalității. Și anume că președintele Klaus Johannis nu dă comenzi procurorilor și judecătorilor.
Normalitatea, după cum se poate vedea, dăunează grav corupției și corupților. De aceea ea este exclusă dintre ipotezele de lucru ale acestora.
Multe voci spun că nu trebuie să ne așteptăm la nimic spectaculos de la procesul de șantaj intentat lui Traian Băsescu. Omul nu va păți mare lucru pentru că acuzația e minoră în raport cu alte nefăcute teribile comise de acesta. Eu sunt puțin mai talionic și zic: dacă destinul social și politic al lui Traian Băsescu a fost marcat atât de profund de practicarea cu succes a șantajului în tot ceea ce a întreprins pe calea parvenirii, nu ar fi normal ca și decăderea să i se tragă tot de la șantaj?
O reținere de 24 de ore pentru acuzația de șantaj, un Băsescu Traian încătușat cu mâinile la spate și îndesat în dubă cu o palmă grea apăsându-i chelia, nu ar fi un semn că destinul veghează și răsplătește echitabil?
Contele de Saint Germain
